Premium
Dacă te întrebi, pe linia tembelă învățată în școală, dar resetată à la légère după prezent- ce p. mea a vrut să spună poetul?, nu știu cine o să găsească un răspuns cinstit după lectura volumului, semnat de Dan Ciupureanu, ”Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2”, editura ”Tracus Arte”, 2015.
Pe autor, fiul poetului Ionel Ciupureanu, îl știu de demult de pe Facebook, unde i-am citit multe poeme, pe care le postează zilnic, fiind extrem de productiv și talentat. Recenta lui apariție editorială însă m-a deconcertat.
”Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2” seamănă cu o incursiune în zona schizofreniei, unde aleatoriul e regula și vocile se întrepătrund la înghesuială; fragmentele din cotidian fiind mixate de nici naiba nu le dă de capăt în unele poeme, dar în altele se reușește închegarea unui sens sau a unei emoții pe picioarele micilor narațiuni conținute.
Cartea reprezintă o colecție de anxietăți, cum a observat O. Nimigean. ”Să nu-mi mai fie frică/ de oameni trebuie să mi-i imaginez victime”, parcă e parașuta de rezervă la care apelează autorul, ”stăteam cu iulia pe o bancă într‐un parc / îmi plăcea să‐i ating fluturele tatuat pe ceafă / ne sărutam minute întregi ne ardeau buzele / aveam ochii deschiși ne dădeam zoom în pupile / doi copii jucau șotron în apropierea noastră/ li se auzeau vocile șucare pe fundalul / cascadei și păsările cântau / să știi că m‐am cam săturat de tine / ai făcut burtă și chelești întrebă pe cine vrei / să vezi că nici dracu’ nu ar sta cu tine / m‐am înfuriat am prins cei doi copii de picioare / și i‐am dat cu capetele de o altă bancă / până li s‐au turtit fețele eram plin de sânge / le‐am văzut părinții fugind spre mine / am scos drujba din geantă și m‐am întors la ei / te iubesc mult prostuțule am glumit/ hai să mergem că v‐am făcut o grămadă de poze / (Joacă‐te printre tranșee. Aruncă nămol în sus și prinde‐l în gură.)- poemul ”pe o bancă” .
Claudiu Komartin a scris cumpănit pe ultima copertă a volumului că ”Trecerea lui Dan Ciupureanu de la punerile în scenă halucinate sau psihedelice din volumul de debut, Efectul calmantelor, la formula din cartea de față arată un lucru care contează mult la un poet tânăr: disponibilitatea de a mixa pe mai multe registre și de a explora, de la un volum la altul, noi modalități discursive. Nu că D.C. și-ar fi găsit o voce nouă în Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr.2, dar unele deplasări de accent în construcția poemului, mâna sigură, decupajele insolite scot în evidență un poet care nu e interesat să rămână în zona de confort. De aceea, el reușește să fie original și contrariant, pornind de la convenția textuală adoptată în acest volum – versuri frânte, aparent banale și contradictorii, fulgurații de viziune sau ricoșeuri ale subconștientului, urmate, între paranteze, de scurte secvențe în proză în aparentă discontinuitate cu ceea ce le precede. (...)”
Nu realizez cât e din structura lăuntrică, pe bune, a lui D.C. în ”Liderul grupei mici de la grădinița de stat nr. 2”. Și câtă e dorința imperativă de-a scrie precum colegii de generație. Oricum, reușește să fie memorabil când își ia o marjă de limpezire, ”într‐o dimineață alexandra s‐a trezit fără o mână / s‐a uitat în oglindă dar mâna era acolo / a mișcat din degetul arătător și a ridicat‐o / fericită că nu s‐a întâmplat nimic s‐a dus să‐și facă o cafea / alexandra și‐a dat seama că nu ajunge la masă / pentru că nu mai avea picioare / s‐a întors spre oglindă însă picioarele erau acolo / alexandra încercând să bea din cafea a scăpat‐o pe jos / și iar s‐a întors să se privească în oglindă / uitându‐se mai atentă și‐a dat seama că dispăruse / alexandra s‐a întristat și a trecut prin pereți (dispariția alexandrei )”.
Fără discuție, Dan Ciupureanu e un poet în căutarea acută a propriei identități, lipsit de inhibiții, ale cărui viitoare cărți sunt curios să le urmăresc.
