Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Înalta Curte lămurește ce a vrut să spună 'Înalta Poartă' despre Inspecția Judiciară

justitie time out

Mișcarea activistă din magistratură primește o lovitură puternică din partea Înalte Curți de Casație și Justiție. După mai multe demersuri la Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE), apreciate de unii analiști ca fiind aproape distructive, magistrații activiști reușiseră să obțînă o victorie de etapă. Cel puțîn așa apreciau ei. Iată că după ce au asaltat instanțele de judecată cu litigii fanteziste, în care invocau diverse nereguli in actele emise de Inspecția Judiciară, invocând chiar hotărârea CJUE, vine o decizie a Înaltei Curți care lămurește totul. E adevărat că nici instanțele naționale nu s-au grăbit să judece litigiile inventate sau cele care le-au judecat le-au respins aproape in totalitate. Mai puțin una. Secția pentru procurori a CSM. Parafrazând o persoană publică, „nici nu se uscase cerneala pe decizia CJUE și Secția pentru procurori o aplica”. O aplica prost, după cum arată ÎCCJ.

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, de la Înalta Curte de Casație și Justiție, a stabilit, pe 14 martie, că prelungirea mandatului conducerii Inspecției Judiciare, în 2019, nu ridică suspiciuni de control politic asupra instituției. Așa-zisele suspiciuni de influențe politice erau folosite de Secția pentru procurori a CSM și de magistrații cercetați disciplinar pentru a invoca hotărârea Curții de Justiție a UE din 2021 și pentru a anula/ cere anularea acțiunilor disciplinare.

Vineri, 20 mai, motivarea Deciziei 15/2022 a ÎCCJ fost publicată în Monitorul Oficial. Documentul explică pe larg de ce, așa cum se arăta în minuta publicată în martie, „dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 pentru completarea art. 67 din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii nu sunt de natură să confere Guvernului o competenţă directă de numire în aceste funcţii şi să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi”.

Decizia 15/2022 poate fi citită integral AICI! (.pdf)

Din considerentele Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept:

„Se impune a fi observat faptul că, în reperele indicate de CJUE, instanţa europeană a plecat de la premisa existenţei în ordinea juridică internă a unei proceduri ordinare de numire a interimatului conducerii Inspecţiei Judiciare, în timp ce, după cum se va arăta în continuare, raţiunea adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 a fost tocmai aceea a lipsei acestei proceduri şi a imposibilităţii asigurării conducerii curente a Inspecţiei Judiciare, ca urmare a expirării mandatelor funcţiilor de conducere. Aşadar, elementul esenţial de la care porneşte analiza dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 constă în faptul că acestea nu au caracter derogatoriu de la eventuale norme legale cu caracter general care să reglementeze modul de asigurare a interimatului conducerii Inspecţiei Judiciare, fiind adoptate nu pentru eludarea, ci tocmai în considerarea inexistenţei acestora din urmă.”

„Contextul situaţiilor de fapt şi de drept care au condus la adoptarea ordonanţei de urgenţă relevă, pe de o parte, existenţa unui vid legislativ în privinţa interimatului funcţiilor de inspector-şef şi inspector-şef adjunct din cadrul Inspecţiei Judiciare, iar, pe de altă parte, o ipoteză particulară fără corespondent legal, în care vacantarea celor două funcţii de conducere la 1 septembrie 2018, generată de imposibilitatea de finalizare a concursului pentru ocuparea funcţiilor în termenul legal din cauza unor proceduri judiciare referitoare la regulamentul de concurs, nu îşi găsea rezolvare normativă. Totodată, spre deosebire de situaţia altor funcţii de conducere din sistemul judiciar cu privire la care legiuitorul reglementase posibilitatea delegării în ipoteza vacanţei funcţiei, până la ocuparea acesteia prin concurs sau numire, în cazul conducerii Inspecţiei Judiciare nu exista o astfel de prevedere.”

„Prin urmare, o primă concluzie este aceea că ipoteza "încălcării procedurii ordinare de numire prevăzute de dreptul naţional", la care a făcut trimitere CJUE atunci când a furnizat elementele de interpretare a dreptului Uniunii Europene în raport cu care să fie evaluate efectele Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, nu se regăseşte în contextul legislativ existent la momentul adoptării acestui act normativ.”

„Atât în Hotărârea CJUE din 18 mai 2021, cât şi în jurisprudenţa sa din cauze similare [Hotărârea din 19 noiembrie 2019, A. K. şi alţii (Independenţa Camerei Disciplinare a Curţii Supreme), C-585/18, C-624/18 şi C-625/18, EU:C:2019:982], CJUE acceptă, de principiu, că interimatul, în situaţii de felul celei în cauză, nu este de natură să genereze, per se, îndoieli precum cele la care se raportează instanţa europeană (paragraful 203 din hotărâre), fiind necesară verificarea condiţiilor de fond şi de procedură în care se realizează numirile respective.

Însă, chiar şi în aceste condiţii, se impune a fi subliniat faptul că, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, Guvernul nu a procedat la numirea directă a persoanelor care au exercitat cu caracter interimar funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef adjunct din cadrul Inspecţiei Judiciare. Acest act normativ nu conţine dispoziţii propriu-zise de numire a unor persoane determinate în funcţiile de conducere respective, neavând, prin urmare, caracter intuitu personae.”

„Deopotrivă, nu poate fi asimilat unei numiri directe nici faptul că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 vizează situaţia particulară a vacanţei funcţiilor de conducere la data intrării sale în vigoare, ipoteză în privinţa căreia Executivul a dispus aplicarea aceleiaşi soluţii legislative, respectiv ca interimatul să fie asigurat de inspectorii aflaţi în funcţie ale căror mandate expiraseră la acel moment.”

„Nu pot fi identificate elemente care să conducă la concluzia că dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 ar conferi sau ar fi conferit la momentul respectiv Guvernului competenţa directă de numire în funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef adjunct din cadrul Inspecţiei Judiciare.”

„În privinţa celui de-al doilea standard probatoriu instituit de CJUE referitor la îndoiala legitimă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că împrejurările în care au fost adoptate prevederile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018 reprezintă situaţii obiective excepţionale, ce nu pot fi privite ca elemente care să poată reliefa conduita sau intenţia Guvernului de a-şi aroga, prin adoptarea ordonanţei de urgenţă, competenţa de numire directă în funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef adjunct din cadrul Inspecţiei Judiciare de o manieră care "să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi" (paragraful 200 din Hotărârea CJUE din 18 mai 2021).”

„Cadrul constituţional care îi permite Guvernului să legifereze exclude orice posibilitate de utilizare de către acesta a atributelor de legiuitor delegat, astfel încât să dea naştere unor îndoieli legitime cu privire la utilizarea prerogativelor şi a funcţiilor Inspecţiei Judiciare ca instrument de presiune asupra activităţii judecătorilor şi a procurorilor sau de control politic al acestei activităţi.

În al doilea rând, un asemenea potenţial risc nu poate fi luat în discuţie în condiţiile în care aceeaşi persoană, numită iniţial de CSM, a exercitat funcţia de conducere până la momentul vacantării (1 septembrie 2018) şi a fost numită ulterior în funcţie de CSM în urma concursului organizat şi desfăşurat în temeiul art. 67 alin. (1)-(3) din Legea nr. 317/2004. Aşadar, soluţia normativă adoptată a urmărit ca interimatul să fie asigurat de către persoane care au dat dovada competenţei profesionale şi manageriale, exercitând deja funcţiile respective, având o cunoaştere aprofundată a activităţii Inspecţiei Judiciare şi susţinând un concurs, atât la momentul numirii iniţiale, cât şi la momentul reînvestirii pentru un nou mandat, în condiţiile legii.”

„În fapt, în condiţiile expuse, în temeiul art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, funcţia de conducere de inspector-şef a fost exercitată cu caracter interimar, în perioada 1 septembrie 2018-14 mai 2019, de aceeaşi persoană care atât anterior interimatului, cât şi ulterior interimatului (în baza Hotărârii Plenului CSM nr. 82 din 15 mai 2019), a fost numită de CSM, potrivit procedurii prevăzute de art. 67 din Legea nr. 317/2004, în urma concursului, ceea ce exclude, de plano, orice minimă intervenţie a Guvernului în desemnarea persoanelor care exercită funcţiile de inspector-şef şi inspector-şef adjunct în cadrul Inspecţiei Judiciare.

Mai mult, soluţia legislativă adoptată prevede ca interimatul funcţiilor de conducere respective să fie asigurat de persoane în privinţa cărora CSM derulase anterior procedura de numire în urma concursului organizat potrivit legii, soluţie menită să asigure şi continuitatea actului managerial pentru o perioadă determinată, până la ocuparea postului în condiţiile legii.”

„Astfel, deşi este necontestat faptul că interimatul celor două funcţii de conducere a fost exercitat în temeiul dispoziţiilor art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2018, Executivul nu a avut nicio implicare în selectarea sau numirea persoanelor care au asigurat interimatul, motiv pentru care nu se poate reţine incidenţa ipotezei avute în vedere de CJUE la paragraful 202 din Hotărârea din 18 mai 2021.

Ca urmare, nu se poate vorbi despre o numire într-o funcţie de conducere efectuată direct de puterea executivă, cu încălcarea procedurii ordinare de numire prevăzute de lege, ci de adoptarea unui act normativ, în baza unei abilitări constituţionale, în considerarea unor situaţii extraordinare, a căror reglementare nu putea fi amânată.”

Context:

În septembrie 2018, din cauza unui vid legislativ şi a blocajului din CSM, Inspecţia Judiciară risca să rămână fără conducere şi, implicit, fără posibilitatea de a funcţia. Guvernul de la acel moment a adoptat o ordonanţă de urgenţă în care se preciza că, în cazul în care mandatul conducerii numite prin concurs la IJ ar expira înainte de numirea noii conduceri, inspectorul-şef în funcţie asigură continuitatea activităţii în mod interimar. Magistraţii cu probleme disciplinare au invocat un amestec politic în justiţie, argument demontat chiar de CSM, care l-a numit în funcţia de inspector-şef al Inspecţiei Judiciare, după câteva luni, tot pe judecătorul Lucian Netejoru. În schimb, Secția pentru procurori a CSM a folosit hotărârea CJUE ca argument pentru a anula acțiunile disciplinare semnate de șeful IJ în perioada interimatului și nu numai.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.