Premium
STIRIPESURSE.RO vă prezintă în exclusivitate un interviu cu Înaltpreasfinţitul Andrei Andreicuţ, Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, realizat de jurnalistul clujean Mihai Cistelican.
Reporter: Biserica Ortodoxă Română sărbătorește în 2018 anul omagial al unității de credință și de neam. Cum crede Înaltpreasfinția voastră că trebuie sărbătorite aceste valori?
ÎPS Andrei Andreicuț: Din punct de vedere spiritual unitatea națională a românilor a fost un pas înainte extraordinar. Multă vreme au trăit despărțiți în cele trei țări (în Muntenia, în Moldova, în Transilvania). Și a venit clipa cea mare la 1 decembrie 1918. Ca o avanpremieră, întâi s-a unit Basarabia pe 27 martie. Apoi toamna s-a unit Bucovina. Și în sfârșit în 1 decembrie s-a unit Transilvania cu Regatul României. Și din punct de vedere spiritual a fost o realizare mare, foarte mare. Nu mai pomenesc cealaltă realizare din punct de vedere național sau administrativ. În rugăciunea pe care a ținut-o la Alba-Iulia Episcopul Miron Cristea, care mai târziu va fi Patriarhul României, a făcut următoarea afirmație, adresându-se lui Dumnezeu: „Doamne, eram ca floarea în brumă și aplecat înspre pământ era sufletul nostru. Din această stare ne-ai ridicat!” Chiar că a fost o mare realizare. Și tot atunci la 1 decembrie 1918, alături de episcopul ortodox Miron Cristea, era episcopul greco-catolic Iuliu Hossu și zicea el, citând Evanghelia după Matei, care redă cuvântul lui Hristos: „Ceea ce urechile multora ar fi dorit să audă și n-au auzit; ceea ce ochii multora ar dori să vadă și n-au văzut v-a fost dat vouă astăzi să auziți și să vedeți realizându-se unitatea națională a românilor.” Deci a fost un act foarte important.
Înainte de a începe interviul mi-ați spus că aveți o simpatie aparte pentru Ion Agârbiceanu. Și eu am. El are o nuvelă intitulată Singurătate. O rezum pe scurt. Un dascăl tânăr din Ardeal, Marin Mureșan, a plecat pe front în Primul Război Mondial și s-a întors. A participat la Marea Adunare de la Alba-Iulia de la 1 decembrie 1918, adunare care l-a marcat pentru totdeauna. Pentru că s-a întors acasă, și-a reluat misiunea de dascăl și după-amiaza rătăcea singur pe câmp. Oamenii credeau că suferă de o suferință psihică, dar nu era. A venit inspectorul școlar și a mers tiptil pe urmele lui – povestește Agârbiceanu – să-l audă ce spune. Și spunea despre patria sa: „Tu știi de câtă vreme am vrut să te văd așa? Cu toate lanțurile sfărmate și să tresalți de fericirea ta, iubita mea patrie. Te-aș mângâia ca pe un copil, de-ar fi să trăiesc mii de ani: munții tăi, câmpiile tale, codrii tăi, apele tale – toate îmi grăiesc de nespusa ta fericire. Patria mea tu nu ești pământ mort, ci ești suflare vie.” Însă sfârșitul discursului dascălului Marin Mureșanu este trist. El se adresează țării: „Credeam că-ți vor cădea înainte adoratorii cu sutele de mii. Și ce văd? Văd în jurul tău larmă, ceartă, oamenii aleargă după lucruri efemere și te neglijează pe tine, frumusețe absolută.” Tare se potrivește și cu vremurile noastre: oamenii alergă după multe banalități. Sunt obsedați de două patimi, care-i zăpăcesc: patimile trupești și atașamentul de materie, de bani. Nu că nu e nevoie de bani pentru o viață onestă, dar e nevoie de dreaptă judecată, de o măsură în toate. Ceea ce a constatat el atunci poți constata și astăzi pentru că este jubileul Marii Uniri. Sunt 100 de ani de la evenimentul astral ce a avut loc, și totuși nu toți realizează cât de mare a fost acest pas pe care Dumnezeu l-a rânduit pentru români atunci, la 1918.
R.: Ați spus la începutul anului 2018 că se luptă adesea împotriva „valorilor «învechite» (credința creștină și dragostea față de țară), care stânjenesc”. Cine credeți că sunt cei care luptă împotriva acestor valori și cum acționează ei?
ÎPS Andrei Andreicuț: N-aș putea preciza exact, dar e o stare de spirit. Este o stare de spirit care se propagă. Vedeți că parcă multora le este jenă să sublinieze cât de important este atașamentul față de țară, cât de important este patriotismul. Parcă-i jenează. Nu-i mai auzi vorbind și nu mai abordează acest subiect. Iar în ce privește preocuparea spirituală, importantă în ce ne privește, o socotim cea mai importantă. Nu a zis domnul Hristos „căutați întâi împărăția, dreptatea lui Dumnezeu și toate celelalte și toate vi se vor adăuga voua”? Ei, pentru foarte mulți viața spirituală nu mai contează. De unde o fi venit acest duh? Nu știu de unde, dar vine de undeva. Capătul capătului de unde vine este necuratul, diavolul, dar se folosește și de oameni.
Vedeți, cu ani în urmă, s-a făcut o încercare de alcătuire a Constituției Uniunii Europene. Și unii au fost de părere că trebuie trecut acolo un adevăr: Uniunea Europeană are rădăcini creștine. În final nu s-a ajuns la unanimitate de păreri în acest sens, măcar că e o realitate care se impune. De exemplu: ați spus de unde o fi venind? Nu știu să vă spun. De la cel rău o fi venind acest mod de a gândi. Dar cele două valori despre care am vorbit nu sunt desuete, ci sunt esențiale pentru dăinuirea noastră în timp.
R.: Într-un mesaj despre anul Centenarului ați afirmat că se strecoară în mentalitatea oamenilor globalismul, care ar fi mai periculos decât internaționalismul proletar. De ce este atât de periculos globalismul? Ce are el atât de găunos?
ÎPS Andrei Andreicuț: Depinde cum definim globalismul. Dar dacă e vorba de un creuzet în care sunt amestecate toate lucrurile și nu se mai face o distincție între valoare și valoare atunci vă închipuiți acest globalism cât de dăunător este. Adică nu le mai pasă concret românilor de valorile pe care le-au moștenit de 2000 de ani. Ar trebui să le pese. Fără să neglijăm sau să disprețuim valorile altor neamuri, pentru că au și ei valorile lor. Nu le putem neglija pe ale noastre. Ori, când vezi tendințe cum ar fi a celor care părăsesc țara: unii o părăsesc din motive obiective (că n-au de muncă aici), dar alții o părăsesc fără să le pară rău sau a disprețui ceea ce s-a moștenit înainte în țara ta... (n. r.: pauză de câteva secunde). În virtutea acestui globalism, care le amestecă pe toate, atunci înțelegeți de ce am făcut acea afirmație că e mai periculos acest globalism decât internaționalismul proletar. Măcar acela, deși nu e pe linia spiritualității noastre, totuși avea un ideal: să-i facă pe toți fericiți în lumea aceasta.
R.: Având în vedere că Biserica Ortodoxă Română a participat prin preoții ei la Unirea din 1918, iar în zilele noastre România face parte din NATO și UE, care crede Înaltpresfinția voastră că trebuie să fie acum următorul proiect mare de țară în care și Biserica trebuie să fie implicată?
ÎPS Andrei Andreicuț: Mai multe proiecte trebuie să fie în atenția noastră. Eu cred că un proiect foarte important este acela de a ne educa cum trebuie tineretul. Să avem mai multă grijă față de tinerele generații. Nu le acordăm suficientă atenție. Și nu știu dacă acesta n-ar fi chiar cel mai mare proiect legat de țară: educarea tinerilor. Ca să le oferi posibilitatea de a se realiza, de a fi de folos familiilor pe care le vor întemeia ei înșiși și de a fi de folos țării. Acesta este un lucru foarte important: să avem grijă de tineret. Și apoi să nu neglijăm valorile spirituale ale acestui neam.
Apoi ar fi multe alte proiecte. Românii nu sunt oameni proști, dar e nevoie să fie bine organizați. Vă dau un exemplu. De ani de zile se tot speră să avem câteva autostrăzi care leagă regiunile României: partea de nord-vest să o lege de București, Iașiul să fie legat de Timișoara și să fie în general câteva autostrăzi esențiale și importante. Așa de rău ne-am administrat că încă nu le avem, după cum vedeți. Eu cred că lucrul acesta să ne educăm tineretul, să ne gospodărim bine țara pe care ne-a pus-o la îndemână Dumnezeu și multe altele. Oricum, ca om al bisericii, socot că trebuie să avem grijă și de partea spirituală a vieții noastre publice.
R.: Care este pericolul la care ne expunem dacă ne uităm trecutul și pe făuritorii României Mari?
ÎPS Andrei Andreicuț: Și copacului dacă-i tai rădăcinile se uscă. Acesta e pericolul: să rămânem fără noimă și fără rădăcini.
R.: Care credeți că este cea mai gravă criză prin care trece acum România, la 100 de ani de la Marea Unire?
ÎPS Andrei Andreicuț: Eu cred că o mare criză este cea morală. Sigur că și din punct de vedere material trebuiesc făcute multe lucruri. Dar cred că din punct de vedere spiritual trebuiesc îndreptate lucrurile.
R.: Putem vedea, atât în Europa, cât și în Statele Unite sau Rusia, că naționalismul este în creștere. Credeți că și în România ar trebui – prin toate instituțiile statului – să-i ajute și sprijine pe români și companiile sau interesele acestora în detrimentul companiilor și intereselor străine?
ÎPS Andrei Andreicuț: Nu trebuie să avem niciun resentiment față de companiile străine. Dar să ținem întâi de toate la ale noastre. Trebuie ajutate companiile românești. Și apoi dacă este vorba de modalitatea aceasta de a ne educa ziceam că formarea, educarea și creșterea tinerilor e de maximă importanță. Ei ar trebui crescuți în acest spirit. Nu șovini, dar iubitori față de țara lor. Și atunci implicit trebuie să avem grijă de companiile noastre românești și de firmele românești ca să reziste.
R.: Aveți multe luări de cuvânt despre tinerii din zilele noastre. Spuneați în una din ele că „educația trebuie să-i convingă din nou pe oameni, mai ales pe tineri, că erotismul deșănțat nu duce nicăieri, ci pângărește tot”[1]. Cum și ce considerați că trebuie mai exact să-i învățăm pe tineri?
ÎPS Andrei Andreicuț: Multe trebuie să-i învățăm pe tineri. Întâi de toate să-i învățăm ceea ce mulți poate știu. Cred că trebuie întărit acest crez: că există Dumnezeu, că Dumnezeu ne-a creat pe noi oamenii, că omul a fost plămădit de Dumnezeu foarte bine: tânăr, sănătos, frumos, nemuritor… Că păcatul și patimile l-au făcut pe om din tânăr, sănătos, frumos și nemuritor să devină bătrân, urât, bolnav și muritor. Cred că ar trebui să cultivăm în sufletul tinerilor această convingere că viața lor este un dar al lui Dumnezeu și trebuie să o prețuiască ca atare. Dacă ziceam că Dumnezeu l-a făcut pe om perfect, în toate funcționalitățile trupului nostru au fost făcute bine: funcțiunea nutritivă i-a fost lăsată omului ca să-și întrețină viața, funcțiunea procreativă ca să se înmulțească oamenii pe pământ – așa trebuie întrebuințată. Din nefericire datorită prăbușirii omului funcția nutritivă devine o patimă și omul nu mai mănâncă ca să trăiască, ci trăiește ca să mănânce. Sau nu mai uzează de comuniunea trupească pentru a face copii și a se înmulți neamul românesc sau omenesc, ci numai din plăcere. Tinerii trebuie să înțeleagă lucrurile corect, așa cum sunt ele. Să întemeieze familii frumoase, pentru a-și face un viitor frumos să învețe…
Haideți să vă spun ceva. A murit la Athos un părinte ce îl chema Paisie Aghioritul și el îi primea pe pelerinii care mergeau acolo, și în general rezuma învățătura lui la trei lucruri: „Am observat că oamenii vremurilor noastre pot fi împărțiți în trei categorii: oamenii maturi, care sunt în câmpul muncii; tinerii elevi și studenți și pe de altă parte noi toți creștinii. Am observat că oamenii maturi ar vrea să câștige mult fără să muncească, că elevii și studenții ar vrea să ia note mari fără să învețe și că noi toți creștinii am vrea să ne mântuim și să ajungem în rai fără să mergem la Biserică, fără să ne rugăm sau să facem milostenie și acte de caritate. Ori toate acestea trei sunt imposibile. Ca să câștigi cinstit trebuie să muncești, ca să-ți formezi un viitor trebuie să înveți, iar din punct de vedere spiritual ca să te mântuiești trebuie să ai preocupări spirituale.
R.: Din ce simțiți, ce idealuri au tinerii din ziua de azi?
ÎPS Andrei Andreicuț: Nu știu dacă aș putea face un rezumat. Îi privesc cu drag și nădăjduiesc că ne ajută Dumnezeu să-i formăm așa cum ar trebui. Nu știu dacă și reușim. Idealurile lor, a acelor cuminți, cred că sunt bune. Adică idealul lor este să-și formeze un viitor frumos și să devină specialiști. Dar dacă idealurile sunt altele legate doar de IT, de telefoane foarte performante – toate necesare – dar dacă devin scopuri în sine acestea nu pot duce departe. Scopul în sine, în ce ne privește pe noi creștinii, e să fim cât mai aproape de Dumnezeu și pe tărâm social să devenim cât mai performanți și să facem bine pentru familiile noastre și pentru cei din jurul nostru.
R.: În perioada interbelică au fost numeroase fețe bisericești (Ion Agârbiceanu, spre exemplu, unul din scriitorii pe care îi apreciați) care au criticat în termini duri comunismul. Revenind în zilele noastre care credeți că este principalul inamic al românilor?
ÎPS Andrei Andreicuț: Din punct de vedere spiritual cred că cel mai mare vrăjmaș este indiferentismul. Adică lipsa de preocupări spirituale. Comunismul se declara că are la temelie filosofia marxist-leninistă atee. Nu știu cât de atee era, dar așa zicea. Indiferentismul acesta păgubos, când nu te mai interesează nimic, este ucigător! Cred că acesta este cel mai mare pericol!
R.: Există numeroase discuții contradictorii în spațiul public despre propunerea de modificare a Constituției care prevede că familia trebuie să fie formată dintr-un bărbat și o femeie. De ce credeți că există totuși oameni care se împotrivesc unei astfel de clarificări?
ÎPS Andrei Andreicuț: Bisericii pe bună dreptate i se pare că aceasta e normalitatea. Așa au trăit părinții și bunicii noștri. Orice lucru normal este productiv și roditor. Însoțirea dintre un bărbat și o femeie dă naștere la prunci. Care ar fi rezultatul însoțirii a doi barbați sau a două femei? Niciunul! Cred că trebuie să avem milă de toți oamenii, să-i înțelegem pe toți cu neputințele lor, dar să nu socotim anormalul normal. Și atunci vă închipuiți că biserica ar vrea ca să se stipuleze în Constituție lucrul acesta. Nu neaparat pedepse pentru cei ce au altă modalitate de a-și trăi viața. Dar să se sublinieze normalitatea.
R.: De ce ar fi grav pentru societatea românească legalizarea căsătoriilor sau parteneriatelor dintre două persoane de același sex? Multe țări occidentale au adoptat această măsură.
ÎPS Andrei Andreicuț: Care ar fi paguba? Tocmai aceasta e. Prin absurd. Dacă toți ar face așa n-ar dispărea în 60-70 de ani neamul omenesc, dacă n-ar mai face prunci? Pe deasupra este și porunca lui Dumnezeu care ne cere lucrul acesta. Din cele zece porunci se subînțelege că conviețuirea normală este cea dintre bărbat și femeie.
R.: Spuneați într-un articol[2] că Biserica, prin slujitorii ei, a influențat întreaga viață spirituală a poporului. Ce ne facem când în zilele noastre diverse scandaluri au șifonat imaginea clerului românesc?
ÎPS Andrei Andreicuț: Acestea sunt excepții. În general noi avem un cler cuminte. Sunt excepții. Derapaje de la normalitate au existat întotdeauna și vor exista pentru că trăim într-o lume căzută în păcat. Am vrea să se îndrepte. Mântuitorul a răscumpărat-o. Evanghelia lui ne învață ce trebuie să facem și să devenim așa cum ne-a gândit Dumnezeu. Excepțiile acestea de preoți care au căzut în păcate sau care nu fac cinste bisericii nu trebuie să fie dătătoare de ton.
R.: Numarul familiilor ce se destramă este destul de mare: aproximativ 30.000 de divorțuri în 2016. Ce le recomandați proaspeților soți divorțați să facă pentru a-și recâștiga fericirea?
ÎPS Andrei Andreicuț: Eu zic să aibă și preocupări spirituale și dacă atunci când s-au căsătorit n-au meditat suficient, n-au analizat foarte bine dacă persoana cu care se căsătoresc e cea mai potrivită pentru ei, la a doua căsătorie să fie mult mai atenți. Ideal ar fi să rămână căsătoria făcută pentru totdeauna, dar dacă catastrofa s-a întâmplat să se gândească foarte bine când se căsătoresc a doua oară.
R.: Ce părere aveți despre cei care vin foarte rar la biserică sau de cei care sunt mai mult interesați de cum sunt îmbrăcați ceilalți enoriași, și nu de predica preotului?
ÎPS Andrei Andreicuț: Noi am vrea să vină toată lumea cu regularitate la biserică, dar dacă vin mai rar ne bucurăm că vin și atunci. Pentru a-ți fi eficientă prezența în biserică trebuie să ai o anume educație religioasă, adică să nu te prea intereseze cum sunt îmbrăcați cei din jurul tău. Sigur că de dorit ar fi ca toți să fie îmbrăcați cu bun gust și cum se cuvine, dar nu acesta este lucrul important să te uiți la ei cum sunt îmbrăcați. Lucrul important este să te concentrezi la rugăciune și să te bucuri că sunt acolo: îmbrăcați mai bine sau mai rău sau poate nici n-au cu ce se îmbrăca. Să te bucuri că sunt acolo.
R.: Mântuitorul Iisus Hrisos a intrat în Ierusalim pe măgăruș… De cealaltă parte, există ierarhi BOR care uneori își etalează opulența din mașini foarte scumpe, într-o Românie cu o populație destul de săracă. Nu credeți că totuși e exagerată această atitudine a înalților?
ÎPS Andrei Andreicuț: Să știți că și cei ce au așa mașini foarte scumpe nu-s mulți. Cei mai mulți au mașini obișnuite. Eu cred că calea de mijloc ar fi cea bună, pe care le-aș recomanda-o tuturor. Sigur că dacă Mântuitorul s-ar fi întrupat în vremurile noastre n-ar mai fi mers cu măgărușul, ar fi mers cu mașina, dar cu o mașină normală.
R.: Înaltpreasfinția voastră cu ce mașină se deplasează?
ÎPS Andrei Andreicuț: Cu Skoda.
R.: Credeți că e nevoie de adaptarea discursului bisericesc ortodox la zilele noastre, inclusiv din punct de vedere lingvistic, în acest context al globalizării?
ÎPS Andrei Andreicuț: Este nevoie ca discursul predicatorilor să fie unul elevat, într-o română curată și corectă.
R.: La final vă rog să le adresați celor ce au citit acest interviu un îndemn.
ÎPS Andrei Andreicuț: Îl rugăm pe Dumnezeu să le dea sănătate, prosperitate și pe tărâm spiritual, dar și tărâm material. Am vrea ca sărbătorile pascale să le aducă multă bucurie. Au oamenii destule necazuri, probleme și încercări. Măcar sărbătorile să și le petreacă în liniște și armonie în familiile lor binecuvântate de Dumnezeu și să-și facă unii altora bucurii.
Interviu realizat de Mihai CISTELICAN
[1] Andrei Andreicuț, Mai aproape de Hristos. Andrei Arhiepiscop și Mitropolit, Editura Renașterea, Cluj-Napoca, 2016, p. 19.
[2] Renașterea, XXIV, nr. 9 (281), sept. 2013, p. 1.
