Premium
Care este visul umed al unui politician în relația cu media? Să vorbească cât dorește și presă să nu îl întrerupă cu întrebări. Este posibilă o asemenea performanță? Este. Nu poate oricine, nu se poate tot timpul, dar nu este imposibil. Secretul este să vorbești în fața presei dar nu cu presa.
Blogul
Fundamentele comunicării unidirecționale pe blog au fost puse de Cristian Preda și Adrian Năstase.
Textele postate erau adeseori la fel de bine orientate pe direcții de comunicare ca un comunicat presă. Dar un comunicat este searbăd și plicticos. Preda și Năstase, în schimb, livrau spectacolul politicianului vorbind în direct cu publicul și cu adversarii. O postare a oricăruia dintre cei doi prima aceeași acoperire mediatică ca și o conferință de presă. Într-un sens era o conferință de presă pentru că acoperirea media livra un număr mult mai mare de receptori decât blogul.
În plus, presa nu îi deranja cu întrebări indiscrete despre moralitatea susținerii lui Băsescu sau, respectiv, activitatea infracțională. Evident, nu oricine este Năstase sau Preda și există destule bloguri de politicieni care, fără a fi de "vină" cu ceva nu pot atinge notorietatea celor doi.
Facebook-ul
Aici, bariera de intrare este, paradoxal, chiar mai ridicată. Desigur oricine poate să scrie pe Facebook și mulți o fac, cu rezultate bune.
Dar percepția mediei este că Facebook este încă un mediu secundar unde politicienii nu își pun neapărat cele mai articulate poziții. Politicianul care vrea să subjuge media trebuie să ofere conținut politic exclusiv și nu o redigerare a punctelor de discuție ale partidului. Iar punctele sale de vedere trebuie să conteze. Maestrul la această categorie este Victor Ponta. Traian Băsescu ar avea potențial și el, dar influența lui în viața reală este prea mica și atunci și pagina de Facebook are de suferit.
Pe Facebook este imposibil să refuzi comentariile. Dar acestea pot fi moderate (ca să nu spun cenzurate). Oricum, în 95% din cazuri atenția media va fi focalizată asupra contului politic și nu asupra comentariilor pe care acesta le primește.
Ședința deschisă de guvern
Nu toate formele de comunicare unidirecțională trebuie să se bazeze pe social media. Se poate și off-line.
Victor Ponta a brevetat, sau cel puțin a introdus în România ședința de guvern publică. Aceasta este un eveniment foarte favorabil politicienilor, deoarece aceștia pot vorbi în public (sunt camere prezente) fără a fi întrerupți (este, nu-i așa, ședință de guvern). Practica a fost preluată și în actualul Guvern și, am un sentiment, se va permanentiza.
Există și momente, rare, când asemenea evenimente servesc interesului general. Spre exemplu țin minte un reprezentant al ANM care, presat doar foarte puțin să dea detalii, a explicat nu doar avertizarea în curs ci și cea pe care urmează să o scrie, ce va scrie în ea și când va fi publicată. Dar de obicei, servește mai mult interesului miniștrilor.
Cioloș a inventat și ședința informală de guvern, care îl ajuta sa spună că lucrează și sâmbăta fără să spună și ce anume. Dar practica pare să fi fost abandonată.
