Premium
În REVISTA PRESEI de astăzi, stiripesurse.ro vă propune o analiză a jurnalistului Ion Cristoiu pe tema situației interne din PSD și a efectelor sale asupra actului de guvernare.
realitatea.net:
Jurnalistul Ion Cristoiu a fost invitatul lui Denise Rifai la Realitatea TV, la emisiunea Talk News, unde a analizat şi situaţia politică actuală şi, în special, Partidul Social Democrat şi formarea noului guvern, condus de Viorica Vasilica Dăncilă.
Cristoiu a explicat: "PSD a excelat, în cei 24 de ani, prin excelarea administraţiei. Ceva e în neregulă cu ei acum, administrează la fel de prost ca CDR-ul acum.
Ştiaţi că legea prevenţiei nu se aplică deoarece n-au venit normele de aplicare?
Totul se întâmplă din cauza dublei comenzi de la PSD. Am condus 15 gazete de-a lungul vieţii şi ştiu ce înseamnă: avem un premier, dar el nu e premier, pentru că puterea reală e la Dragnea, doar că Dragnea nu are nicio responsabilitate. Dacă e ninsoare şi se înzăpezesc drumurile, e luat la întrebări premierul, nu Dragnea. E dezastruoasă dubla comandă şi la un atelier de....ascuţit bricege. Ai mereu întrebarea...cine conduce? Nu îi dau un viitor mare doamnei Dăncilă...cât va rezista dumneaei. Am întrebat-o pe doamna Olguţa Vasilescu ce se întâmplă pe parcurs cu premierii, ea spunea că "o iau razna", cu alte cuvinte, încep să vrea să fie ei şefi. Asta s-a întâmplat cu Grindeanu şi Tudose şi asta se va întâmpla cu doamna Dăncilă. Îţi faci camarila după o vreme....Se va ajunge în trei luni la un conflict şi cu Dăncilă.
La cele două schimbări de guvern, am avut doar cinci remanieri. Acesta e cel mai grav lucru, orice remaniere duce la o încetare a administrării ţării, pentru că toate relaţiile ministrului cu alţi miniştri...imaginaţi-vă acum: s-a oprit activitatea peste tot, vine un nou Guvern, un nou ministru....Paradoxul e şi mai mare pentru că de regulă aceste instabilităţi guvernamentale sunt în cazul majorităţilor fragile sau al coaliţiilor cum a fost CDR.
În cei 27 de ani e pentru prima dată că se întâmplă asta - avem cea mai mare majoritate. Cu această majoritate PSD putea muta România la Polul Nord, putea face orice...n-a făcut nimic", a explicat jurnalistul. (Mai multe detalii AICI)
Adevărul:
Anul Centenarului nu este doar unul de celebrare, dar este şi un an pre-electoral (cu toate agitaţiile pe care le vedem deja), precum şi un an în care România decide cum vrea să se raporteze la continuarea drumului său pro-occidental.
Iar semnalele care vin sunt îngrijorătoare, pentru că dau impresia unei naţiuni tot mai fragmentate şi segmentate, în care mai multe Românii se hărţuiesc şi se angrenează în dispute interne consumatoare de energii enorme, amânând constant momentul în care conlucrează pentru un proiect comun.Începutul de an este preocupant, pentru că tocmai elementele care ar trebui să ne unească mai mult ne dezbină şi mai mult – şansa despre care vorbeam acum 3 ani, de a avea o legitimitate combinată a tuturor forţelor executive printr-o atitudine marcată de consens, dialog şi toleranţă nu s-a concretizat niciodată.
După 2007, România a început să se apropie de modelul european – PIB în creştere, reducerea decalajelor de dezvoltare, o Capitală în media UE la dinamism economic, libertate de mişcare, tot mai multe opţiuni pentru noile generaţii, creştere a calităţii vieţii etc. Acest lucru ne-ar permite să privim viitorul cu mult mai mult optimism decât am fi sperat acum 10-15 ani. Suntem membri ai UE, cu poziţii cheie în Comisie, partener respectat în zona strategică şi de securitate (NATO, SUA, UE), cu o dinamică extrem de promiţătoare a economiei...
Cu toate acestea, cu toate veştile bune, există o vulnerabilitate puţin studiată, care tinde să explice mult din problemele prezentului. Iar această vulnerabilitate nu e legată de crizele politice interne (acestea merită analize distincte, dar pe fond ele nu se deosebesc de problemele cu care se confruntă şi alte democraţii, în care dimensiunea executivă a guvernelor şi a majorităţilor parlamentare nu se mai „bucură“ de aceleaşi instrumente de putere de acum 10-20-30 de ani). Nu voi comenta despre lupta internă din politica românească, pentru că aceasta nu este nici nouă, nici diferită, nici singulară. Multe au fost, multe vor mai fi.
Sunt însă interesat de o vulnerabilitate de fond, care afectează adânc structura socială din România. Este vorba, aşa cum se înţelege şi din titlu, de criza încrederii. Românii nu au încredere. Nu doar că nu au încredere în instituţii (încrederea în instituţiile politice – Parlament, partide, democraţie – este la un nivel foarte scăzut), dar nu au încredere nici în oamenii din jurul lor. (Mai multe detalii AICI)
Ziarul Financiar:
Ministerul Fondurilor Europene a publicat în sfârşit o statistică a absorbţiei fondurilor europene pentru exerciţiul financiar 2014 – 2020, din care reiese că, la patru ani de la debutul perioadei de planificare multianuală, România a primit rambursări de la UE de doar 624 de milioane de euro, adică 2,77% din întreaga sumă alocată de 22,5 miliarde de euro.
România nu a învăţat nimic din precedentul exerciţiu financiar: 2% absorbţie în primii patru ani din exerciţiul financiar 2007 – 2013 şi 2,7% absorbţie în primii patru ani din exerciţiul financiar 2014-2020.
În patru ani, întregul program Infrastructura Mare (2014 – 2020), cu o alocare de 9,4 miliarde de euro, nu a luat decât 418 milioane de euro, adică 4,4% din întreaga sumă. Aşa se explică de ce, în 2017 de exemplu, în România nu a fost dat în folosinţă niciun kilometru de autostradă.
„Sunt trei motive principale pentru slaba absorbţie. Primul este birocraţia excesivă, al doilea este lipsa de informare şi ultimul lipsa cofinanţării. În plus, fuziunea Ministerului Fondurilor Europene cu Ministerul Dezvoltării a determinat Comisia Europeană să ceară reacreditatea ADR-urilor, ceea ce a întârziat absorbţia cu un an“, comentează Petru Luhan, consultant pentru fonduri europene.
La rândul său, Cosmin Drăgoi, consultant pe fonduri europene, arată că motivele pentru care absorbţia este întârziată ţin de întârzierea cu care au fost finalizate programele şi au fost lansate apelurile pentru proiecte.
„Nu au fost puşi la punct (responsabilii – n.red.). Programele trebuia perfectate înainte de începerea exerciţiului financiar. Noi nu ne-am grăbit, nici Comisia Europeană nu s-a grăbit. Ceea ce trebuia făcut înainte de 2014 s-a realizat în 2015 – 2016 şi, astfel, primele rambursări au început să vină abia în ultima parte a lui 2017. Nici fuziunea dintre Ministerul Fondurilor şi Ministerul Dezvoltării nu a ajutat, dimpotrivă“, comentează Drăgoi. (Mai multe detalii AICI)
RFI:
Preşedintele Emmanuel Macron şi cancelara germană Angela Merkel doresc un nou tratat de la Elysée, la 55 de ani după cel întocmit de preşedintele Charles De Gaulle şi cancelarul Konrad Adenauer. Reuniţi în salonul Murat de la Palatul Elysée, Angela Merkel şi Emmanuel Macron s-au plasat exact în locul în care a fost semnat acest tratat, în 1963.
Pe 22 ianuarie 1963, preşedintele Franţei, Charles de Gaulle şi cancelarul german Konrad Adenauer semnau un tratat de cooperare destinat reconcilierii între Franţa şi Republica Federală Germania.
Tratatul prevedea că cei doi lideri se vor întâlni de cel puţin două ori pe an, miniştrii de externe şi cei ai apărării o dată la trei luni iar şefii de stat major, la fiecare două luni.
Noile generaţii au dezvoltat şi ele, în baza tratatului de la Elysée, o colaborare în domeniul educaţiei. Anual, cele două state subvenţionează nouă mii de programme educaţionale, culturale şi sportive pentru tinerii de până în 30 de ani.
Maşinăria pornită în 1963 nu a încetat să funcţioneze vreodată, motiv pentru care se vorbeşte şi în prezent de un cuplu franco-german.
Un proiect de rezoluţie comună pentru un nou tratat de la Elysée va fi votat în parlamentele celor două state. O delegaţie a parlamentarilor francezi s-a deplasat în Bundestag, la Berlin, delegaţie condusă de preşedintele Adunării Naţionale franceze, François de Rugy. Iar deputaţi germani, conduşi de preşedintele Bundestag – Wolfgang Schäuble au fost primiţi în Adunarea Naţională din Paris. (Mai multe detalii AICI)
