Jocuri periculoase pentru România la nivel european. Interese ascunse în desemnarea comisarului european

Mize și provocări pentru România

Zilele acestea se dă o bătălie nevăzută pentru funcția de comisar european. Aparent jocul se reduce la o bătălie politică internă, în care liderii de Opoziție critică propunerile înaintate de Guvern pentru această funcție.

Bătălia este, însă, una care transcede mizele politice interne. Iar liderii partidelor de Opoziție nu sunt decât parte a unui joc mai larg, de respirație europeană, în care se confruntă ambițiile politice ale unor lideri UE, cum ar fi președintele Franței, Emmanuel Macron.

Ținta acestor ambiții sunt instituțiile europene. Logica este una simplă – cine controlează mai multe instituții europene, are mai multe pârghii de putere la nivelul UE, respectiv are capacitatea de a influența anumite decizii.

În acest fel se explică, de fapt, atacurile care au loc în această perioadă în adresa Guvernului. Miza nu este una de imagine. Nu este nici măcar una electorală, așa cum s-ar putea crede. Miza reală este controlul asupra instituțiilor europene de către marii decidenți politici.

O analiză a celor care au atacat de-a lungul vremii propunerile României pentru funcția de comisar european arată că unul din vectorii cei mai vocali este președintele PLUS, Dacian Cioloș.

De notat că președintele PLUS a devenit recent și liderul celui de-al treilea grup din Parlamentul European – Renew Europe. Aparent, un motiv de mândrie pentru România.

În realitate, această funcție i-a fost acordată lui Dacian Cioloș de liderul informal al Renew Europe, Emmanuel Macron, cu un scop foarte precis – acela de a compromite candidaturile României pentru funcția de comisar și de a le promova pe cele favorabile politicienilor francezi.

Este sugestiv faptul că, după întâlnirea Vioricai Dăncilă cu Ursula von der Lyen (în care prim-ministrul român a prezentat interesul pentru trei funcții de comisar – Energie, Transporturi și Mediu), Dacian Cioloș a proiectat un atac imediat la adresa Guvernului Dăncilă, acuzând propunerile făcute.

Care ar fi miza acestor atacuri? Răspunsul vine de la sine dacă analizăm culoarea politică a comisarilor propuși de fiecare stat. Astfel:

• în 9 state UE comisarii au fost propuși de partide asociate grupul PPE,
• în alte 9 - de partidele din grupul Socialiștilor și Democraților (inclusiv în România)
• grupul Renew Europe este reprezentat în alte 5 state,
• iar restul de 4 state sunt reprezentate de câte un grup politic mai mic.

Privită din această perspectivă, miza atacurilor susținute de Dacian Cioloș la adresa propunerilor de comisari este una cât se poate de clară – încercarea de a-i impune României un comisar care să-i fie favorabil lui Emmanuel Macron.

Dacă lui Dacian Cioloș îi iese schema cu impunerea ambasadorului României la UE, Luminița Odobescu, în funcția de comisar european din partea României, grupul social-democrat (din care face parte și PSD) ar pierde o funcție de comisar în folosul grupului Renew Europe, care s-ar alege cu 6 funcții de comisar.

Acesta este miza marelui joc, în care Dacian Cioloș își vede și de un interes politic strict personal, respectiv de a se poziționa în calitate de principal adversar al PSD.

De altfel, Dacian Cioloș nu este la prima sa ispravă în favoarea centrelor franceze de putere. În 2009 a fost numit în funcția de comisar pentru Agricultură (domeniu cu cel mai mare buget de la nivelul UE) la insistențele decidenților francezi.

Presa vremii, inclusiv cea europeană, arăta atunci că, prin această mișcare Franța s-a ales, de fapt, cu controlul a două funcții de comisar – cea deținută de Dacian Cioloș, și cea rezervată comisarului său propriu (Michel Barnier).

În 2019, avem o reeditare a aceluiași scenariu, cu același protagonist principal – Dacian Cioloș.

În fața acestui joc agresiv al lui Emmanuel Macron, președintele Iohannis a ales să facă ce știe el mai bine – să tacă. Mai mult, prin mesajele critice la adresa PSD și a propunerilor de comisari, Klaus Iohannis alege să facă jocul lui Dacian Cioloș și a stăpânilor săi. O mișcare care nu îi va securiza poziția de candidat la președinție, dacă acesta este calculul lui Klaus Iohannis.

Este, însă, posibil ca această poziție a lui Klaus Iohannis să aibă și o altă explicație. Și anume de a răspunde interesului grupului popularilor-europeni (din care face parte PNL) și de a slăbi grupul Socialiștilor și Democraților (din care face parte PSD).

În ambele cazuri, lucrurile sunt extrem de grave. Și asta pentru că, blocând propunerile de comisar european înaintate de PSD, România devine mai vulnerabilă în negocierea unui portofoliu care să corespundă rolului și statutului țării noastre la nivelul UE.

Info de fundal. Jocurile politice de la nivelul instituțiilor UE

Se știe că alegerea Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene a fost rezultatul unui dublu compromis:

1. O dată, cel dintre Franța și Germania. Președintele Franței, Emanuel Macron (și liderul, de facto, a grupului politic Renew Europe din Parlamentul European) s-a opus cu vehemență principiului de până acum în desemnarea președintelui CE (respectiv alegerea președintelui CE dintre ”capii de listă”/Spitzenkandidat ai grupurilor politice europene). Ca urmare a acestei opoziții a Franței, în locul capului de listă a popularilor europeni (Manfred Weber), în fruntea CE a fost aleasă Ursula von der Leyen (candidat reprezentând tot grupul PPE, dar cu un profil politic mai deschis grupului Renew Europe).
2. În doilea rând, cel dintre grupul Renews și statele din grupul de la Visegrad. De notat că, Ursula von der Leyen a fost soluția preferată în locul lui Frans Timmermans (candidatul social-democraților europeni la președinția CE) și Manfred Weber – ambii fiind critici vehemenți ai derapajelor Ungariei și Poloniei.

Renunțarea la sistemul de Spitzenkandidat a avut ca și consecință slăbirea influenței președintelui CE. În momentul de față, președintele CE este practic la mâna celor trei grupuri politice mari din PE – Popularii europeni, Socialiștii și Democrații, respectiv Renew Europe (grup rebranduit pe structura ALDE). Deși Renew Europe este al treilea grup din PE, capacitatea lui de negociere este una relativ mare, având în vedere că în spatele acestui grup se află chiar președintele Franței, iar alegerea Ursulei von der Leyen nu ar fi fost posibilă fără sprijinul lui Emanuel Macron și a Renew Europe.

Acest lucru s-a văzut extrem de clar înaintea votării Ursulei von der Leyen în fruntea CE, când grupul Renew Europe a condiționat sprijinul său de îndeplinireaa unor cerințe (de exemplu, Renew a arătat că nu o va sprijini pe Ursula von der Leyen dacă nu va obține o funcție de vicepreședinte egală ca influență cu cea rezervată lui Frans Timmermans - reprezentantul Socialiștilor și Democraților).

Ambiția președintelui francez, Emanuel Macron, este ca Franța să joace un rol decisiv în construcția UE. În acest sens, președintele Franței recurge la lobby-ul personal sau presiuni prin intermediul Renew Europe. Presa europeană arată că, până în momentul de față, prin acest joc Franța a vizat, direct sau indirect, mai multe funcții importantte la nivelul UE – pentru postul de vicepreședinte al CE a fost propus un reprezentant Renew Europe, daneza Margrethe Vestager; președintele Consiliului European a fost ales belgianul Charles Michel (membru și el al Renew Europe), iar Christine Lagarde a fost nominalizată pentru conducerea Băncii Centrale Europene.