Premium
Preşedintele Klaus Iohannis împlineşte astăzi doi ani de la câştigarea alegerilor prezidenţiale din 2014, iar News.ro prezintă o analiză amplă referitor la activitatea prezidențială 2014-2016.
'Regina serelor' a primit o nouă CONDAMNARE: Încă 7 ani de PUȘCĂRIE
Klaus Iohannis a câştigat alegerile prezidenţiale din noiembrie 2014 sub promisiunea că va schimba "modul de a face politică", atât în relaţie cu instituţiile statului, în special Parlamentul şi Guvernul, cât şi în relaţie cu cetăţenii. Printre primele sale angajamente clare au fost modificarea legislaţiei electorale, al cărei punct principal era introducerea votului prin corespondenţă, şi setarea unor obiective în domenii cheie precum Educaţia şi Sănătatea.
La acest capitol, încă din primul an de mandat au fost promulgate legea privind finanţarea partidelor şi campaniilor electorale şi noua lege a partidelor politice şi a fost introdus votul prin corespondenţă, care va fi folosit în premieră la alegerile parlamentare din 11 decembrie.
În privinţa Educaţiei şi Sănătăţii, însă, nu au fost făcuţi foarte mulţi paşi concreţi. În domeniul Educaţiei, a fost lansat programul "România educată", pe care Klaus Iohannis l-a promovat foarte des în discursurile sale şi care a avut deja o serie de dezbateri şi evenimente, însă până în acest moment nu a fost definitivat şi un document clar cu privire la modificările care vor fi aduse sistemului de învăţământ.
Vasile Blaga, audiat la DNA Ploiești
Crizele externe ale mandatului lui Iohannis: Migraţia, Brexit şi ameninţările asupra Flancului estic
Primul an de mandat a fost marcat de un adevărat turneu european al preşedintelui, care a vizitat aproximativ 15 state, precum şi SUA, explicând că "stat puternic nu este unul izolat, ci unul care se bucură de respectul şi încrederea partenerilor, ai cărui reprezentanţi comunică şi discută permanent cu omologii lor pentru a construi proiecte comune". Ritmul nu a fost continuat şi în 2016, Iohannis preferând să se concentreze pe câteva ţări din UE, în special cele din Flancul estic, unde România încearcă să îşi creeze un rol de reprezentant regional, dar şi state precum Germania, Luxemburg şi Belgia, de a căror susţinere ţara noastră are nevoie la nivelul Consiliului European.
Prima criză majoră a fost cea a migraţiei şi introducerea cotelor obligatorii de imigranţi, unde preşedintele a fost criticat pentru că nu a avut o reacţie promptă, apoi pentru că s-a aflat într-o "contra-poziţie" faţă de Comisia Europeană. Iniţial, România a respins ideea cotelor obligatorii, alăturându-se unui grup de state care nu a avut însă câştig de cauză. Ulterior, România a precizat că aceste cote pot fi atinse şi acceptate, în pofida faptului că numărul avansat de Comisia Europeană a tot crescut.
Schimbare MAJORĂ în sistem: Trei structuri se unesc, iar DIICOT este scos din schemă
Al doilea an de mandat a marcat şi momentul schimbării de atitudine, odată cu venirea la Palatul Cotroceni şi a noului consilier prezidenţial pe politică externă, Bogdan Aurescu, cel care l-a înlocuit pe Lazăr Comănescu, devenit ministru. Noul scop declarat al României a fost ca ţara noastră să devină un pol regional, atât politic, cât şi în domeniul securităţii. Unii paşi au fost făcut încă din 2015, odată cu pregătirea reuniunii care a devenit cunoscută drept Formatul de la Bucureşti, dar rezultate s-au văzut abia în 2016.
Nu au lipsit însă controversele, cum a fost în cazul propunerii României de a înfiinţa un grup naval NATO la Marea Neagră pentru exerciţii. El trebuia parafat odată cu vizita preşedintelui în Bulgaria, însă vecinii de la sud s-au retras chiar cu o zi înainte ca documentele să fie semnate. De vină ar fi fost, spun surse oficiale, opoziţia Moscovei, care a reuşit să îi facă pe oficialii bulgari să se răzgândească, iar subiectul a ajuns să fie discutat inclusiv la summit-ul NATO de la Varşovia, dar fără a fi luată o decizie finală.
Mai mult succes a avut însă Brigada multinaţională, care va avea sediul la Craiova, şi la care şi-au anunţat deja participarea mai multe state. Scopul este ca România să devină principalul partener NATO şi SUA în zona Flancului estic, ameninţată acum de o atitudine expansionistă a Rusiei. Succesul proiectului stă şi în evoluţiile din zonă, mai multe state europene având la putere partide şi lideri care fie susţin deschis Rusia, fie au o atitudine pasivă faţă de ameninţările din Est. În această categorie intră acum şi Republica Moldova şi Bulgaria.
În privinţa Republicii Moldova, principala modificare de politică externă a fost schimbarea de atitudine, Iohannis anunţând că România nu va mai susţine persoane anume din rândul politicienilor moldoveni, aşa cum s-a întâmplat până acum, ci va susţine instituţiile statului, pentru ca ele să devină mai puternice. La acest comportament a contribuit şi instituirea unei liste de obligaţii pe care autorităţile de la Chişinău trebuie să le îndeplinească pentru a putea accesa în continuare banii veniţi din partea României ca ajutor.
În ceea ce priveşte Brexit, odată cu referendumul din Marea Britanie, România a încercat să transmită ideea că rezultatul nu este o "tragedie", ci este un eveniment care poate oferi ţării noastre diferite oportunităţi, pentru a-şi întări rolul în Uniunea Europeană. Nu a fost încă prezentat public şi un plan cu paşii care vor fi făcuţi, însă, potrivit unor surse oficiale, ei vor deveni evidenţi abia după ce Marea Britanie va face şi oficial paşii pentru ieşirea din Uniune.
Relaţia cu Parlamentul: Partidele au făcut progrese timide înspre curăţarea listelor de "penali"
În plan intern, încă de la preluarea mandatului, Klaus Iohannis a avut un discurs anticorupţie, pledând pentru curăţarea clasei politice. La începutul mandatului, aproape toate voturile date de Parlament împotriva unor solicitări ale DNA erau comentate - pe Facebook - de preşedinte, care cerea revizuirea atitudinii aleşilor. Anul 2015 nu a văzut progrese semnificative, în acest domeniu, cu excepţia unor voturi date la începutul anului, imediat după alegerile prezidenţiale, când partidele susţineau că au "înţeles vocea străzii". Punctul culminant a venit la începutul verii, când însuşi premierul de atunci, Victor Ponta, a ajuns la votul colegilor şi a fost salvat de la urmărirea penală într-un dosar.
Lucrurile s-au schimbat spre finalul anului, după tragedia din Colectiv, moment în care presiunea venită de la Palatul Cotroceni pentru susţinerea luptei anticorupţie inclusiv la nivelul Parlamentului a crescut în intensitate, însă fără un impact major, având în vedere că senatorii şi deputaţii au continuat să respingă unele cereri ale Justiţiei. În total, în cursul celor 4 ani de mandat ai actualului Legislativ, aproape jumătate dintre cererile procurorilor DNA şi DIICOT au fost respinse, proporţia fiind neschimbată aproape de la an la an.
Cu toate acestea, partidele au făcut paşi înspre curăţarea listelor pentru alegeri, aşa cum a cerut repetat Klaus Iohannis. Au existat însă şi excepţii, aşa cum a notat preşedintele, care s-a ferit însă să le şi nominalizeze.
O temă anticorupţie suplimentară a apărut în această toamnă, odată ce Iohannis a anunţat că nu va nominaliza un premier cu probleme de corupţie, decizie care loveşte în special în PSD şi ALDE, unde erau vehiculate numele lui Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu. Afirmaţia a redeschis dezbaterea cu privire la puterea constituţioanală a preşedintelui şi marja de discreţie în numirea unui premier, cu toate că nici PSD şi nici ALDE nu au anunţat încă numele sau profilul prim-ministrului pe care îl vor nominaliza.
În schimb, PNL şi USR şi-au anunţat deja susţinerea pentru Dacian Cioloş, variantă faţă de care şi Klaus Iohannis este ataşat.
Preşedintele Iohannis, de la "coabitarea" cu premierul Ponta, la colaborarea cu premierul Cioloş
Klaus Iohannis şi-a preluat mandatul de preşedinte cu Victor Ponta în funcţia de premier, acelaşi Ponta pe care l-a învins în alegerile prezidenţiale pe 16 noiembrie 2014. Primele luni ale mandatului prezidenţial au fost marcate de încercări de "colaborare instituţională", cei doi oficiali evitând să se atace direct, deşi Iohannis vorbea deja de la finalul anului 2014 de dorinţa ca PNL să preia guvernarea. La acea dată, premierul propus al liberalilor era Cătălin Predoiu, variantă pe care miza şi Klaus Iohannis. Alegerile parlamentare erau însă la 2 ani distanţă, iar posibilitatea unei schimbări a Guvernului părea mică.
Din primăvara anului 2015, relaţia dintre Iohannis şi Ponta s-a înrăutăţit, însă, începând atacuri directe între cei doi. Ele s-au intensiificat în special după iunie 2015, când Victor Ponta a ajuns să fie urmărit penal. Preşedintele Iohannis i-a cerut atunci direct demisia, însă acest lucru nu s-a întâmplat decât în toamna acelui an, după tragedia din Colectiv.
Momentul "Colectiv" a dus şi la schimbarea guvernării, însă nu a fost PNL cel care a ajuns la putere, preşedintele optând pentru un Cabinet format din tehnocraţi, fiind numit Dacian Cioloş în funcţia de premier. Schimbarea în atitudine a preşedintelui faţă de prim-ministru a fost evidentă. Cei doi au început să aibă întâlniri săptămânale, anunţate public, iar probleme care datau încă de pe vremea preşedintelui Băsescu şi care au continuat în perioada Iohannis-Ponta, precum reprezentarea României la Bruxelles, au fost rezolvate.
Iohannis a devenit însă ţinta atacurilor pentru susţinerea lui Cioloş, după aproximativ şase luni de mandat al Guvernului tehnocrat, în preajma alegerilor locale. Atacurile PSD-ALDE au devenit din ce în ce mai dure în apropierea alegerilor parlamentare, în special după ce Dacian Cioloş şi-a arătat disponibilitatea de a continua mandatul de şef al Executivului, însă în fruntea unui Cabinet politic.
În luna octombrie, Iohannis şi-a arătat deschis susţinerea pentru continuarea Guvernului Cioloş, afirmând că el este "o variantă bună" de premier.
Apropierea campaniei electorale şi disponibilitatea lui Cioloş de a continua la conducerea Guvernului au coincis şi cu o schimbare a atitudinii publice a lui Klaus Iohannis, iar preşedintele nu a negat o legătură directă între aceste evenimente.
Numirea unor noi şefi la SIE şi SRI
În cei doi ani de mandat, Klaus Iohannis a numit şefii serviciilor secrete, unul dintre ei, Mihai Răzvan Ungureanu, demisionând însă în toamna acestui an.
La puţin timp de la instalarea în funcţie, în luna februarie, preşedintele l-a numit la conducerea SRI pe Eduard Hellvig, iar în iulie 2016 i-a numit şi pe cei doi adjuncţi ai acestuia. În ceea ce ce priveşte conducerea SIE, Mihai Răzvan Ungureanu a fost numit în iunie 2015, el demisionând în 26 septembrie 2016. La acel moment au fost invocate probleme de sănătate, dar au existat şi speculaţii legate de relaţii tensionate cu preşedintele Klaus Iohannis, dar şi cu şefa DNA, Laura Codruţa Kovesi. Şeful statului a anunţat că va desemna după alegeri un nou şef la SIE.
Schimbări în comunicarea de la Palatul Cotroceni: Mesajele de pe Facebook, dublate de declaraţii publice frecvente
Primul an de mandat al preşedintelui Iohannis a fost caracterizat, din punct de vere al comunicării publice de ieşiri rare ale preşedintelui, cu o mică încărcătură de informaţii dar şi cu impact redus. Într-un interviu acordat televiziunii germane ARD, şeful statului oferea o explicaţie: "Tăcerea mea nu a fost de fapt o tăcere adevarată. Eu mă adresez rar publicului pentru obişnuinţele româneşti. O dată la două-trei săptămâni, ceea ce pentru uzanţele europene înseamnă des şi felul în care mă exprim e diferit de ceea ce erau obişnuiţi oamenii de la predecesorul meu (Traian Băsescu - n.r.). Poate că tocmai din comparaţia aceasta au unii impresia că vorbesc mai puţin. Dar eu ştiu când trebuie să-mi exprim ideile".
În 2015, Iohannis prefera comunicarea pe Facebook, unde posta frecvent mesaje cu diferite ocazii, exprimându-şi poziţiile în mediul virtual.
Nu doar comunicarea în medul online a atras critici, ci şi lipsa de reacţie a preşedintelui. Unele voturi din Parlament împotriva solicitărilor procurorilor au părut a fi ignorate de şeful statului, la fel ca unele scandaluri care au atins Palatul Cotroceni, cel mai important fiind cel din jurul lui Dan Mihalache, care a fost surprins dormind la o reuniune internaţională. La fel, au lipsit reacţii în cazuri precum moartea poliţistului Bogdan Gigină din toamna anului trecut, iar în alte situaţii, precum demisia lui Victor Ponta sau stabilirea cotelor de imigranţi pentru România, reacţiile au venit târziu.
Schimbarea a început însă odată cu plecarea lui Dan Mihalache din funcţia de şef al Cancelariei (post care a fost şi desfiinţat). Mihalache a fost numit ambasador la Londra, fiind respinse informaţiile potrivit cărora între el şi preşedinte au apărut tensiuni. Cu toate acestea, la scurt timp după ce Mihalache a părăsit Palatul Cotroceni, au apărut şi primele schimbări în comunicarea publică a preşedintelui.
Şeful statului şi-a numit ulterior şi un purtător de cuvânt, în persoana jurnalistului Mădălina Dobrovolschi. Preşedintele a devenit mult mai deschis şi personal în comunicarea publică, vorbind cu jurnaliştii la mai multe evenimente şi răspunzând întrebărilor. Inclusiv declaraţiile de presă susţinute la Palatul Cotroceni - rare în primul an şi jumătate de mandat - au devenit prilejuri pentru Iohannis să răspundă la întrebări şi să-şi facă direct cunoscute opiniile.
