Premium
Ieri, lideri ai PNL, USR, R100 și ai mai multor ONG-uri au dat o declarație comună împotriva abuzurilor din Justiție ale guvernului PSD. Dincolo de conținutul explicit al declarației, mesajul a fost implicit unul de unitate. De altfel, după conferința de presă cei prezenți au mers la protest în stradă, semnalând, astfel, unitatea cu societatea mai largă.
Comunicarea a fost dubios de discretă și reflectarea în presă corespunzător de slabă. Prin urmare, nici interesul populației nu a fost teribil, după cum se poate vedea pe Google Trends. Nu am avut nici un vârf al protestelor, în condițiile vremii neplăcute și poate și în contextul unei anume oboseli. Dar faptul că forțe importante din Opoziție au stat la masă rămâne și merită analizat.
O mare parte din observațiile pe care le pot face au apărut deja în articolul de alaltăieri. Ceream atunci să își clarifice fiecare partener ce vrea de la viață și ce poate și vrea să facă împreună cu ceilalți. Cei prezenți nu au rezolvat doleanțele mele într-o singură întâlnire (desigur!) dar au făcut un pas în direcția corectă.
Citiți și: Unitatea opoziției este posibilă și necesară
În rest, este devreme să tragem concluzii despre efortul opoziției. Acesta nu se termină cu o declarație ci abia începe. Dar pun mai jos câteva observații punctuale
Nu am fost plăcut impresionat de faptul că Dacian Cioloș a fost primul politician care a vorbit. PNL, USR, organizațiile civice au făcut lucruri anul acesta. Adeseori proaste, dar au făcut. Dl Cioloș era prezent ca tânără speranță și nu mi s-a părut îndreptățit nici măcar alfabetic să iasă în față. Posibil să fi ajuns acolo datorită statutului hibrid politico-civic, dar asta nu este problema mea.
Mi s-a sugerat că dl Orban a făcut un mic sacrificiu acceptând ca el, lider de partid cu 30% să participe la evenimente în după-amiaza (re-re)lansării lui Dacian Cioloș. Ceea ce în mod normal ar fi adevărat dar după ce PNL a atacat USR în loc să atace PSD un pic de modestie nu strică.
Am fost în schimb plăcut surprins de tactul USR și al lui Dan Barna care a vorbit ultimul (dintre politicieni), menajând ego-ul celorlalți. Și vreau să spun că este pentru prima dată când pun cuvintele tact și USR în aceeași propoziție.
Am observat și am aprobat că, pentru prima dată în mult timp, avem o definiție incluzivă și excluzivă a opoziției. Dacă punem cap la cap spusele vorbitorilor vedem că nu este vorba doar de anti-PSD și pro-Justiție ci aceste instrumente sunt puse în cadrul unei viziuni ma largi a unei Românii care să nu fie precum Polonia. Adică să nu fie o democrație iliberală (/dictatură) în care Justiția este controlată și drepturile omului ignorate ci o democrație constituțională și liberală. Ori a nu fi Polonia, în zilele noastre, este un întreg proiect de Opoziție dacă nu cumva un proiect de țară.
Această opțiune, dacă va fi menținută și re-afirmată, devine un test eficient pentru cine este și cine nu este în noua Opoziție unită. Posibil un viitor test care să separe apele între opoziția populistă sau extremistă și opoziția democratică. Aducând astfel (dacă nu cumva sunt eu prea optimist) un plăcut aer de predictibilitate politicii naționale.
