Asta s-a întâmplat în urma cu 82 de ani, când în Gara Sinaia, câțiva legionari sălbatici au dus la îndeplinire decizia de asasinare a liberalului Ion Gheorghe Duca, prim-ministrului României de atunci.
Oricum am judeca situația, asasinii lui I. Gh. Duca nu au devenit eroi naționali și nici nu vor avea parte de un asemenea privilegiu. Au rămas în memoria colectiva ca o mână de criminali. Un lucru am învățat de la un om simplu: "Ceea ce nu poți da, să nu iei niciodată"! Nimeni nu are dreptul să ia VIAȚA cuiva.
Din păcate pentru simpatizanții ML (Mișcării Legionare), fanatici în numele unei doctrine fals explicată și prost înțeleasa, crima devenise un laitmotiv al unei partituri surde. A te folosi de numele lui Hristos, de biserică și creștinism pentru a comite crime în numele unei națiuni și pentru "binele" său, face parte din cea mai perfidă viziune a unor pseudo lideri politici demenți, oricât de apreciați oratori ar fi fost în "gașca" lor. Analizând în timp traiectoria ML și a Gărzii de Fier, nu pot adaugă decât nimicnicia unor gunoaie care au terfelit idealul național și românismul în numele handicapat înțeles al "izbăvirii" naționale.
Politica se face fără arme, iar judecata supremă aparține doar Lui. Aș îndrăzni să adaug că vina habotnicilor legionari, susținerea necondiționată și adularea capilor criminali, puparea poalelor bestiei de la Berlin a acelor vremuri, odiosului și veșnicului bolnav purtător de mustață nătângă, atent scurtată pe măsura putregaiului din interiorul cutiei craniene, canalia Hitler, folosirea numelui ortodoxismului în curentul legionar și a Bisericii noastre pe post de animal de păscut cu uger bogat și coarne șmechere, au dat o palma grea pentru decenii a ceea ce alții înțelegem prin respect la adresa acestui neam și a valorilor sale creștine. Din păcate, încă mai exista și astăzi bezmetici pupaturi de moaște politice ale criminalilor sau autori morali ai crimei acestei zile petrecută într-o perioada plină de prosperitate a acestei țări.
Nu pot fi de acord cu o mână de criminali care au folosit inclusiv politica pentru a face cunoscute acțiunile lor, distrugând voit termenul de politician, nici nu pot fi de acord cu pasiunea neînțeleasa a hobbi-tilor care le țin hangul fasciștilor de altă dată.
Prin crimă și trecerea forțată la cele veșnice a lui I. G. Duca, analizând bine, ne dam seama cât de pigmei și cât de încornorați cu inimi tuciurii au fost acei derbedei în numele mișcării lor. Nici măcar zloți nu pot fi catalogați, nu există reper corect pentru a fi măcar comparați și identificați în trecutul istoric decât ca simpli ucigași! Apoi, cât de contaminat social și poluat moral poți fi pentru a îndepărta un om de familia sa pentru totdeauna la doua zile de Anul Nou și un suflet de această lume? De luat aminte până unde au ajuns acei criminali odioși.
Dumnezeu sa-l ierte pe marele om de stat I. G. Duca, să-l țină la alta masă la care măcar asasinii săi să nu aibă ce caută!
Comentează