Premium
"Narcotice în cultura română" este una dintre acele cărți de care are nevoie o cultură matură.
Andrei Oişteanu este cercetător, membru în Consiliul Ştiinţific al Institutului de Istorie a Religiilor (Academia Română), profesor asociat la Facultatea de Litere (Universitatea din Bucureşti) şi preşedinte al Asociaţiei Române de Istorie a Religiilor. A publicat mult, iar câteva dintre cărțile sale, inclusiv cea de față, sunt de referință - "Imaginea evreului în cultura română", "Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească", "Sexualitate şi societate". Este unul dintre puținii cercetători și scriitori care au reușit să facă bestselleruri din volumele sale de antropologie culturală, potrivit mediafax.ro.
Citește și: Descoperire de senzație - Astronomii au găsit o gaură neagră în apropierea Pământului
Mircea Cărtărescu scria, entuziasmat: "N-am putut să las din mână cartea lui Andrei Oişteanu. Am aflat din ea că mulţi autori din cultura română foloseau narcotice, experimental sau hedonistic. Dar aici este un pericol extraordinar: toate aceste stimulente ard şi distrug. Cei care sunt artişti cu adevărat, cei mai mulţi dintre ei, au ars lumânarea la ambele capete. Sunt faimoşii damnaţi pe care îi cunoaştem. Cartea lui Andrei Oişteanu este o parte a tabloului culturii române, până acum escamotată."
Volumul de față, aflat la a patra ediție, revăzută, adăugită și ilustrată, și distins la apariție cu Premiul special al Uniunii Scriitorilor din România este o carte de istorie a ideilor, de istorie culturală și de antropologie culturală.
Citește și: VEȘTI BUNE de la Ludovic Orban: ce magazine din mall-uri se REDESCHID după 15 mai .
"Avem de a face cu o pluridisciplinaritate fecundă, o carte ce începe din Antichitate și ajunge în contemporaneitatea ce am mai strictă. Este și o istorie culturală a mentalității europene confruntată cu alteritatea. Această alteritate este una multiplă, fie că vorbim despre diversele culte dionisiace, reprimate de apolinismul culturii greco-latine și al celei iudeo-creștine care i-a urmat, așa-numita "Europă clasică“, fisurată de-a lungul perioadei moderne, despre care Nietzsche, se știe, a scris lucruri extrem de profunde la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Este o confruntare a acestei mentalități și cu Orientul, pentru că narcoticele acestea vin - în perioada modernă cel puțin - dinspre Orient și reprezintă o pătrundere a unei alterități orientale într-o cultură occidentală în curs de modernizare, care se confruntă cu propriile limite. Accentul cade aici pe cultura română, de la Nicolae Milescu "Spătarul“, Dimitrie Cantemir, Alexandru Mavrocordat (autor, printre altele, al unui tratat despre tutun și despre fumat) și până în zilele noastre, până la Mircea Cărtărescu, la Andrei Codrescu și alții, trecând prin experiențele decadenților, ale romanticilor, simboliștilor, estetizanților, apoi prin interbelic, în zona avangardei, să o numim așa, dar și a așa-zisului trăirism. Mircea Eliade este semnificativ aici, ca și discipolul său de mai târziu, Ioan Petru Culianu, cei doi făcând parte dintre maeștrii lui Andrei Oișteanu, direct sau indirect." (Paul Cernat)
Andrei Oișteanu precizează: în ediția a patra a adăugat informații și interpretări noi; a căutat în sertarele mai ascunse ale scriitorilor, acolo unde zac scrisori personale și jurnale intime.
"Mi-a fost frică de un succes facil al cărții - mai declară autorul. Mă gândeam că de la tabuizare, tema narcoticelor ar putea cădea în tabloidizare. Mi-a fost teamă că va fi citită de liceeni pe sub bancă și că va avea un succes de fundul curții școlii. Nu s-a întâmplat nici asta. Am conchis că societatea românească s-a maturizat, că au fost depășite bolile copilăriei liberalismului. Ba chiar, în unele privințe, au dispărut și coșurile de pe chipul pubertății."
Andrei Oișteanu - "Narcotice în cutlura română. Istorie, religie și literatură". Ediţia a IV-a revăzută, adăugită și ilustrată. Editura Polirom, seria de autor Andrie Oișteanu. 718 pag.
