Premium
Piața națională se confruntă frecvent, în ultimii ani, cu numeroase crize generate de lipsa de disponibilitatea a medicametelor, printre care cea a medicamentelor destinate oncologiei, a derivatelor de sânge și plasmă (imunoglobuline), a medicamentelor pentru tuberculoză și lista nu este completă. Toate acestea sunt situații care se repetă și din care pare că România nu învață nimic.
Paradoxul dezbaterii despre lipsa medicamentelor in Romania: nu se cunoaște exact consumul real de medicamente al populației, dar se solicită aprovizionarea adecvată a pieței de catre cei responsabili, producători și distribuitori.
Pot fi anticipate situațiile cu risc de discontinuitate a medicamentelor pe baza monitorizării stocurilor? Poate fi creat un cadru predictibil în ce priveste aprovizionarea pieței cu medicamente? În luna noiembrie 2017, într-un raspuns ca urmare a unei solicitări din presă, în legătură chiar cu criza imunoglobulinei, Ministerul Sanatății arăta ca una dintre cauze este “apariția în evidențele Casei Naționale de Asigurări de Sănătate a unor presupuse date eronate privind cantitatea livrată pe piață de către unele companii”, alături de taxa clawback și cantitatea insuficientă pusa pe piață de companiile producatoare.
Lipsa repetitivă a unor categorii de medicamente de pe piață, nu doar cea recentă a imunoglobulinelor și cea a vaccinurilor, dovedește că monitorizarea circulației medicamentelor pe piață ca urmare a raportărilor zilnice ale producătorilor, distribuitorilor şi farmaciilor creează premise eronate despre cantitatea de medicamente furnizată și existentă de fapt pe piață.
Monitorizarea neadecvată a pieței și lipsa transparenței privind modul în care toți cei implicați în lanțul de aprovizionare raportează, crește riscul de discontinuitate al medicamentelor.
Este un proces care implică administrarea unui volum uriaș de informații provenite de la peste 500 de deţinători de autorizaţie de punere pe piaţă, peste 400 de distribuitori angro şi 7000 de farmacii, pentru mai mult de 4000 mii de medicamente autorizate în România.
Procesul de monitorizare și prelucrare al acestor date este foarte dinamic, urmare a interacțiunilor zilnice de pe piață, încât pentru a servi concret interesul public și pentru indeplinirea obiectivului de asigurare a unor cantități adecvate de medicamente, populatiei, informațiile ar trebui prelucrate în timp real. Acest fapt este dificil de realizat de către autorități, cu resursele informatice și umane disponibile la momentul actual. În plus, platforma integrată a asigurarilor de sănătate, SIUI, nu oferă încă informații clare vizând consumul real de medicamente al populației. Acestea sunt motivele pentru care, la acest moment, nu există posibilitatea unei raportări clare şi nici a predictibilității pieței farmaceutice.
Importul paralel o soluție pentru ameliorarea lipsei de medicamente
În primul rând, trebuie înțeles contextul specific al pieței naționale determinat de bugetul național pentru medicamente. Cheltuiala publică pentru medicamente, ca procent raportat la total de cheltuieli, este încă în urma mediei statelor europene, România alocand sanatatii și implicit medicamentelor, o cotă din PIB, respectiv 4,8%. În al doilea rând, în condițiile retragerilor comerciale operate de producători, care nu mai consideră rentabil să țină anumite medicamente pe piață, din cauza dezbaterilor repetitive si fara succes referitoare la prețul mic al acestora, retrageri care vor continua si in 2018, provocarea este de a găsi soluții care să raspundă obiectivului de echitate in ce priveste accesul la medicamente al tuturor pacienților.
Importul paralel funcţionează în toata Europa ca un mecanism de aprovizionare alternativă și rapidă a pieței în situaţii de discontinuitate sau de retragere a unor medicamente. Din păcate, autoritățile din România, amână reglementarea importului paralel pentru medicamentele prescriptibile, respectiv includerea acestora în același regim de compensare cu medicamentele originare.
Se discută mult în spațiul public despre comerțul paralel și s-au sedimentat percepții eronate legat de rolul exportului paralel și importului paralel în cu medicamente a pacienților, cetățeni europeni și români. Și trebuie înțeles în primul rând, că înainte de a acuza exportul paralel așa cum s-a făcut anul trecut, trebuie să existe o evaluare clară a consumului de medicamente și a cantității pe care firmele o pun pe piață. Iar în al doilea rînd, trebuie acceptat că importul paralel este o soluție plauzibilă și utilizată la nivel european pentru a suplini lipsa medicamentelor, care este de asemenea o realitatea a pieței europene.
“Piața medicamentelor este dinamică, ies medicamente, intra altele. Au avut loc în ultimii doi ani 2.000 de retrageri de medicamente. Am publicat pe site lista cu notificările pentru livrări intracomunitare și așteptam sesizări de la pacienții care nu gasesc medicamente din acea lista, dar până acum nu am primit nimic“, declara ANMDM in 2017. De altfel, si in 2018, ANMDM raporta scaderea numarului de notificari de livrari intracomunitare precum si a categoriilor de medicamente exportate. Mai mult decat atat, ANMDM sustine in 2018 ca protejarea pacienţilor prin asigurarea disponibilitatii medicamentelor conform nevoilor acestora, se poate face prin centralizarea si analizarea ansamblului problematicii, colectarea de informatii pentru a sustine decizii de calitate si in principal prin cooperarea cu toti actorii din piata de aprovizionare cu medicamente.
