Represaliile politice din Ucraina îi dezamăgesc pe toți cei care au crezut că autoritățile ucrainene vor respecta standardele europene atunci când este vorba de libertatea de exprimare, de respectarea identității naționale și de lipsa unei presiuni politice. De ce este acest lucru important pentru România? Pentru că în total, în Ucraina, trăiesc circa 500.000 de etnici români. În plus, partea de sud a regiunii Odessa este la granița cu România și bineînțeles că și aici se găsește un număr însemnat de cetățeni de etnie română.
Un caz celebru în acest sens este cel al jurnalistului de origine română Artem Buzilă din Odessa care a fost arestat la data de 29 aprilie 2015, înainte de comemorarea uciderilor în masă de la Casa Sindicatelor din Odessa, tragicul eveniment din 2 mai 2014. Vina jurnalistului a fost aceea că a participat la organizarea pregătirilor pentru această comemorare.
La data de 8 mai 2015, acesta a transmis o scrisoare prin intermediul avocatului său în care a specificat că ”este greu de crezut, dar chiar mă aflu în spatele gratiilor, și aici mă simt liber. Cei care stau acasă și nu fac nimic, care sunt de acord cu sau chiar susțin regimul, sunt cei care nu sunt liberi”.
De asemenea, acesta a informat că a fost torturat de către funcționarii Serviciului de Securitate al Ucrainei (SBU), deoarece aceștia au încercat să obțină probe și informații de la el pentru arestarea altor persoane.
”Le mulțumesc celor care nu le este frică, pentru că datorită lor nici mie nu îmi este”, a mai scris Buzilă.
Cazul jurnalistului Buzilă nu este singurul din Odessa. De mai bine de două luni un alt jurnalist, Elena Glishchinskaya, se află în custodia autorităților. Ea a fost acuzată de faptul că, în viitor, acțiunile sale ar putea duce la separarea părții de sud a regiunii Odessa și la crearea unei Basarabii multilingviste, multinaționale și autonome. Aceasta a transmis de asemenea o scrisoare prin intermediul avocatului ei în care arăta că este greu de prezis momentul în care ar putea fi eliberată.
La data de 26 iunie anul curent, Tribunalul din Odessa a prelungit arestul lui Buzilă cu o perioadă de încă două luni, până la data de 25 august. ”Nu există nici un fel de probe care să dovedească că Buzilă este vinovat de ceva” – a precizat avocatul acestuia, Alexey Glazov. ”Decizia autorităților judiciare ucrainene contrazice recomandările Curții Europene a Drepturilor Omului” – a adăugat Glazov. Dacă ne amintim bine, autoritățile ucrainene anterioare actualei conduceri au fost criticate exact pentru acest tip de comportament. Atunci era vorba de cazul fostului ministru de interne Yuri Lutsenko, iar acum, noua conducere continuă cu aceleași practici, cu toate că Lutsenko este el însuși unul dintre cei mai proeminenți membri ai actualei elite politice. Problema este că oamenii nu pot fi reținuți pentru o asemenea perioadă fără se efectueze procedurile legale, cum ar fi, de exemplu, interogatoriile. Lui Buzilă nu i s-a adresat nici o întrebare de foarte mult timp. Tribunalul care a decis să-i prelungească reținerea nu i-a explicat nici lui, nici avocatului acestuia, motivul prelungirii. Între timp oamenii organizează campanii internaționale de protest pentru susținerea lui Buzilă. Protestele publice nu au avut loc doar în Odessa (ultimul la data de 25 iunie), dar și în alte țări, inclusiv în Germania și în Polonia.
Probabil Buzila, ca și alte câteva persoane reținute, vor fi acuzați, în conformitate cu articolul 110 din Codul Penal din Ucraina, de separatism și de regionalism ca mijloc de subminare a integrității teritoriale a țării. Infracțiunea menționată mai sus poate implica și 10 ani de închisoare.
De fapt, în Odessa funcționează un grup mic de activiști regionali care ridică semne de întrebare referitoare la autonomia locală și la nevoia de respectare a culturii și limbii minorităților naționale în cadrul unei regiuni multilingviste cu un istoric lung al diferitelor naționalități care au locuit în zona respectivă. Activiștii respectivi susțin și stabilirea unei Zone Economice Speciale care să aducă anumite posibilități suplimentare pentru regiune, în special referitor la porturile de la Marea Neagră.
Activiștii respectivi susțin însă în mod deschis integritatea teritorială a Ucrainei, fapt care denotă că nu sunt direcționați de la Moscova. Activiștii au pregătit și un proiect de lege special care ar putea garanta autonomia culturală a regiunii care este definită ca și parte din teritoriul Ucrainei și care aparținea în trecut entității istorice a Basarabiei, parte integrantă a României.
Cazul Buzilă arată în mod clar faptul că autorităților centrale ucrainene le este frică de celelalte etnii din diferitele părți ale țării. Există 8 cazuri de jurnaliști români care au interdicție în Ucraina numai pentru că au scris despre comunitățile de români de acolo.
România nu poate sta deoparte deoarece are o populație semnificativă care locuiește în Ucraina și ale cărei drepturi ar trebui să fie apărate. Culmea este că românii din Ucraina aveau mai multe drepturi în regimul anterior decât în prezent, sub așa numita conducere ”europeană” de la Kiev. Mișcarea de susținere internațională pentru Artem Buzilă arată că în câteva țări din UE există înțelegerea faptului că democrația ucraineană are anumite probleme și că răsturnarea lui Ianukovici nu a adus nici un fel de soluții pentru multe dintre acestea.
Comentează