Premium
Vâltoarea dublării alocațiilor și marketingul politic al scăderii TVA la alimente a pus în umbră o decizie a guvernanților care a trecut practic neobservată: majorarea valorii tichetului de masă cu 6 bani. Ca să mă exprim exact, vorbim despre 0,06 lei. Suma pare infimă și așa și este. Vorbim despre o sumă care nu aduce practic nimic mai mult în farfuria angajatului care depinde de bonul de masă pentru o mâncare caldă pe zi. Cel puțin acesta este angajatul din teorie, în practică situația se consumă la magazin, acolo unde la cumpărături mai consistente, o parte din plată este făcută cu mai multe bonuri de masă. Și în acest caz - mult mai ancorat în realitate decât teoria pauzei de masă pe bonuri - plusul de 6 bani este insesizabil. Chiar dacă cumpărătorul plătește cu 10 bonuri de masă, majorarea de la casa de marcat indică 60 de bani.
De fapt, majorarea este o frecție la picior de lemn pentru angajatul din România. Nu îi aduce practic nimic în plus. Pentru guvern este un exercițiu de imagine în teorie. Premierul sau ministru Muncii se pot lăuda cu o majorare a bonurilor de masă, dar ar fi de râsul curcilor să ți-o pui în cartea albă a guvernării. Oricum, cu 9 lei se poate cumpăra doar un sandwich de benzinărie (ud și tras în țiplă) sau două pungi de ronțăiele. Cu atât de puțină mâncare nu poți fi eficient.
Pentru conformitate, valoarea bonului a crescut de la 9,35 lei la 9,41 lei. Diferența de 6 bani nu reprezintă nici măcar 1%. Creșterea despre care vorbim este o statistică aflată la limita procentelor.
Ca exemplu, în Franța bonul de masă are o valoarea de 5 euro și ceva. Replica oricui este "da, dar ce salarii au în Franța". Ok, dar dacă ar fi și la noi un bon de masă de 5 euro? Măcar 20 de lei. Atunci ar fi fost o dublare (ca la alocații, ba chiar un pic mai mult (de la 9 lei la 20 lei), iar suma ar fi însemnat ceva pentru cei care chiar depind de acest bon de masă. Chiar și pentru corporatistul cu iPhone, fular și ochelari cu ramă groasă neagră un teanc de bonuri de 20 lei bucata îi este de folos la casieria hypermarketului.
Îmi sună a o decizie inutilă cu aplicabilitate insesizabilă, care dă bine doar dacă nu spui valoarea creșterii. Decât să vină cu majorări la mișto, mai bine mai stăteau o tură. Toată tevatura aduce aminte de seniorul medieval care arunca săracilor strânși în mijlocul satului un pumn de fise; fiecare culege cât poate. În secolul 21, suntem mai civilizați, dar jucăm în aceeași piesă: de data asta prindem fiecare câte 6 bani și ni se pare că cineva acolo sus ne iubește.
