Pe Claude Karnoouh îl știu de câțiva ani, de pe Facebook. Ne comentăm reciproc la postări și nu greșesc dacă spun că ne-am împrietenit. Francez cu studii la Sorbona, cunoaște în amănunt România. Și geografic, și social, și politic. Ce e mai haios- folosește în dialogurile scrise pe net o română pigmentată cu ardelenisme.
A trăit o groază de ani la noi, ca profesor invitat la Cluj și etnograf. Este un critic acerb al intelectualilor de dreapta, fiind atât de la stânga încât a reușit performanța, dacă e corectă informația furnizată de un prieten comun, să fie dat afară din Partidul Comunist Francez. Oricum, prin ceea ce întreprinde, se vede că-i pasă de cei pe care alții, cu nasul pe sus și entuziasmați de propriile eructații, îi numesc pulime sau ”mahala ineptă”- oamenii simpli.
Între volumele sale de antropologie, filosofia culturii și filosofie politică, romanul ”Autoportretul adolescentului îmbătrânind”, publicat recent la editura Adenium în traducerea lui Alex. Vlad, constituie o apariție insolită, dar care nu m-a mirat, fiindcă îi cunoșteam talentul de povestitor. E un story de dragoste, pe schema fluxului amintirilor, redactat la persoana a II-a. Tulburător. Pasionant. Striat de-o sexualitate răzbătând în filigran. O lectură care ține atenția în alertă. El- matur, francez, căsătorit, cu copii; ea- româncă, mult-mult mai tânără, fără obligații, cu socoteli egoiste în căpșor.
În 140 de pagini, Karnoouh certifică faptul că e un scriitor de forță, apt să contureze un univers personal. Dacă pornește sau nu de la biografie, de la iubirile care i-au traversat viața, de la atmosfera cunoscută a Clujului, e o chestiune secundară, importantă numai în ochii curioșilor. Se simte trăitul printre rânduri, nu valorizarea la mâna a doua a unor lecturi, pulsează viața. Vă invit să citiți cartea. Se găsește aici, în e-book.
”Autoportretul adolescentului îmbătrânind” este un roman dificil de uitat. Bine ai venit în rândul literaților, Claude Karnoouh!