Mica arcă a lui Noe - plantele biblice şi ştiinţa

Zeci de soiuri de plante sau ierburi biblice menţionate în scrierile religioase sunt păstrate cu sfinţenie în cadrul Băncii de Resurse Genetice Vegetale (BRGV) Buzău de către directorul instituţiei, Costel Vînătoru, cercetător care îmbracă după programul de lucru şi haina preoţească la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, potrivit Agerpres.

Busuiocul, probabil cea mai cunoscută plantă în cultura şi obiceiurile religioase ortodoxe, este regăsit în serele şi terenurile cultivate aparţinând BRGV în diverse forme şi culori. Planta care purifică, folosită cu precădere la slujba sfeştaniei, se remarcă totodată în gastronomie prin gustul său inconfundabil. La Buzău, s-a reuşit crearea unor noi varietăţi deosebite de cele cunoscute, cu arome de trandafir, cuişoare, mentă şi lămâie.

"Avem în studiu aceste plante aşa cum sunt cunoscute popular, biblice, pentru că iată sunt menţionate şi în Sfânta Scriptură şi în Biblie. Mă gândesc în primul rând la busuiocul care este folosit pe scară largă în cultul bisericii şi noi avem undeva la peste 60 de soiuri de busuioc, plecând de la cel de mici dimensiuni, care poate fi cultivat în ghiveci, busuiocul mini, până la varietăţile mari şi chiar perene. Acestei specii ar trebui să-i acordăm mai multă atenţie'', a declarat pentru AGERPRES directorul BRGV, Costel Vînătoru.

Această plantă are o istorie frumoasă, după cum ne dezvăluie cercetătorul.

''Busuiocul a fost adus în Europa de Alexandru Macedon. Busuiocul în vremea sa era cunoscut de puţină lume, era cultivat în secret în India şi nu era accesibil poporului. Era cultivat în jurul templelor şi era folosit de anumite caste înalte, cele care aveau dreptul să utilizeze această plantă. Aflând de această plantă miraculoasă, Alexandru Macedon a luat-o, a adus-o în Europa, unde a fost extinsă şi implementată în cultul bisericii, de aceea noi cunoaştem această plantă, busuiocul, mai mult ca una sacră, folosită în slujbele bisericii, însă multe alte ţări o folosesc de mult în alimentaţie, mergând până la băuturi aromatice'', povesteşte el.

Potrivit acestuia, se pot obţine varietăţi noi prin încrucişare naturală.

''Am lucrat pentru diversificarea speciei. Poţi obţine cu uşurinţă varietăţi noi prin încrucişare naturală. Am ajuns la varietăţi greu de crezut. Avem busuioc cu frunza foarte mare, cât palma, care poate fi folosit în salate şi preparate culinare. Avem busuioc cu arome deosebite, de cuişoare, busuiocul mentolat, cu aromă de trandafir, busuiocul buchet fiind obţinut prin combinaţia unei varietăţi de Buzău cu un busuioc thailandez. Busuioc chiar cu aromă de lămâie - a fost omologat de mine şi înscris în Catalogul oficial sub denumirea de Macedon. Suntem bucuroşi pentru că aici la BRGV avem, pe lângă busuiocul Macedon, şi primul soi înscris în Catalogul oficial al României, soiul Aromat de Buzău. Avem aici în păstrare cel mai vechi soi de busuioc cultivat în România de la care avem documente, fiind comercializat până în 1990 sub denumirea Populaţia locală de Radovanu, cultivat undeva prin Călăraşi. Pe la anul 1700 - 1800 găsim extins la nivelul ţării acest busuioc de Radovanu, busuiocul bisericesc sau busuiocul popesc cum i se mai spune. Este o plantă biblică, este nelipsită în slujbele bisericii, folosită în special la sfinţirea apei când se face slujba pentru Agheasma mare la Bobotează, la Agheasma mică sau slujba sfeştaniei atunci când se sfinţesc casele sau anumite obiecte. El este cel care purifică apa şi purifică şi aerul din încăpere prin parfumul său inconfundabil. Să nu mai vorbim de culori, avem nuanţe de verde, roşu, grena. Busuiocul este apreciat şi din punct de vedere medicinal, are un efect puternic antioxidant şi un foarte bun conservant", a precizat Vînătoru.

O altă plantă des întâlnită în preparatele culinare, dar mai puţin cunoscută în scrierile biblice, fiind amintită în Sfânta Scriptură, este lintea.

"Ne gândim la linte pentru că întâlnim des în Sfânta Scriptură termenul de linte, inclusiv în vremea Mântuitorului se cultiva această plantă. Acum nu o mai găsim în cultură, dacă ne uităm în trecutul nostru, acum 100 de ani se cultiva lintea, dar s-a renunţat la această specie. Noi am srâns atât cât s-a putut varietăţi de linte. O specie care ar trebui reabilitată pentru că este foarte valoroasă alimentar, bogată în proteină. Când vorbim de linte ne putem gândi la un medicament valoros care ajută la menţinerea stării de sănătate şi la hrănirea creierului. Vorbim de lecitină naturală, care menţine starea de sănătate şi dezvoltarea armonioasă a creierului uman. O plantă valoroasă pe care noi am neglijat-o. O plantă biblică pentru că era folosită în anumite situaţii ca unitate de măsură în Sfânta Scriptură, un vas de linte", a precizat Costel Vînătoru.

Muştarul, o plantă care poate fi cultivată cu uşurinţă şi care este folosită în diverse produse, de la cele alimentare, până la cele medicinale, este menţionată în Biblie şi cultivată la Banca de Resurse Genetice.

"Găsim formula în Biblie 'Dacă veţi avea credinţă cât un grăunte de muştar'. Iată şi muştarul, o specie care a avut urcuşuri şi coborâşuri în România. Noi avem multe varietăţi de muştar în colecţie şi chiar avem un muştar care este apreciat nu pentru seminţele sale, care sunt folosite în prepararea produsului finit - muştarul, ci pentru frunzele sale folosite în salate, care sunt picante. Îl găsim în cărţile sfinte şi îl avem şi noi în cultură", a subliniat cercetătorul buzoian.

Printre zecile de ierburi sfinte menţionate în Biblie se regăseşte şi isopul, o specie care nu face parte din cultura tradiţională a României. Totuşi, cercetătorii au reuşit în premieră să obţină un soi local, care diferă de cel clasic prin aromă şi culoarea florilor.

"Isopul - '˜Stropi-mă-vei cu isop şi mă voi curăţi; spăla-mă-vei şi mai vârtos decât zăpada mă voi albi' - spunem noi de fiecare dată când rostim Psalmul 50 al lui David, cunoscut ca Psalmul de pocăinţă. Mulţi se întrebau ce este isopul, nu era cultivat şi nu a fost cunoscut de români. De câţiva ani, am reuşit să aducem în România şi isop şi, spre surpriza noastră, se comportă bine ca o plantă perenă, adică trece foarte bine peste iarnă. Am reuşit să aducem şi să-l aclimatizăm, să producem seminţe şi răsaduri şi am pregătit primul soi de isop românesc, care are caracteristici diferite faţă de isopul clasic cu flori albastre. Are o aromă puternică, purificatoare. Ca să îl descriu, are o aromă plăcută, seamănă foarte mult cu aroma degajată de o cafea parfumată, puţin prăjită. Am reuşit să obţinem un isop cu floarea roz, mai parfumat. Iată o plantă biblică, medicinală şi ornamentală valoroasă. O putem folosi pentru a decora grădinile, parcurile. Este o plantă veche de peste 2.000 de ani", a dezvăluit directorul BRGV.

O altă plantă care nu face parte din cultura locală, dar este folosită în prepararea Sfântului şi Marelui Mir este Cistus ladaniferus, regăsită în special în zona mediteraneeană. În premieră, conducerea BRGV a anunţat că soiul a fost aclimatizat şi în România.

"Mai avem o plantă, aş spune în premieră în România, folosită de cultul bisericii, care este apreciată ca fiind rară pentru că şi în zonele unde creşte este o plantă endemică, a locului, unde se regenerează natural, dar chiar şi acolo arealele s-au restrâns. Mai sunt doar câteva culturi naturale în Cipru, este vorba despre Cistus ladaniferus, o plantă apreciată pentru aroma pe care o degajă, pentru frumuseţea florilor şi în special esenţele pe care le secretă această plantă, folosită pe scară largă în diverse preparate, în parfumerie, chiar şi în medicină. Ea este o plantă iubită mult de slujitorii bisericii, pentru că este folosită la prepararea Sfântului şi Marelui Mir care se foloseşte în taina mirungerii, la botez, când primim numele pe care ni-l dau naşii şi prin slujba de mirungere. Suntem unşi cu acest mir o singură dată în viaţă. Suntem atinşi pe frunte, la mâini, la picioare, la inimă cu Sfântul şi Marele Mir. Simţurile noastre sunt purificate, atinse cu acest mir, iar Cistus ladaniferus este planta care face parte, alături de celelalte aproximativ 40 de plante, din reţeta de preparare a Sfântului şi Marelui Mir. El se face la Patriarhie, apoi este împărţit la parohii şi după aceea fiecare eparhie primeşte Sfântul şi Marele Mir care se administrează numai de preoţi, după rânduială precisă", a afirmat cercetătorul.

Usturoiul şi chimenul sunt alte două plante regăsite în scrierile biblice şi pe care Banca de Resurse Genetice Vegetale de la Buzău a reuşit să le dezvolte cu succes.

"Usturoiul - am reuşit să obţinem mai multe soiuri. Avem în curs de omologare, s-au terminat testările la ultimul soi de usturoi Diamant. Buzăul a fost apreciat pentru producţia de usturoi, în special Valea Râmnicului a fost apreciată pentru că aici s-a dezvoltat cunoscuta populaţie locală de usturoi. Chimenul - o altă plantă biblică. Este o specie care nu are nevoie de prea multă îngrijire. România importă cantităţi mari şi noi atunci am introdus-o în cultură şi avem varietăţi în conservare la BRGV. Această cultură ar trebui dezvoltată în România pentru că am putea deveni exportatori. Ar trebui să ne orientăm către aceste plante medicinale şi aromatice pentru că ţara noastră are un potenţial imens", a mai adăugat Costel Vînătoru.

De aproape 30 de ani, directorul BRGV, Costel Vînătoru, îmbracă halatul alb de cercetător creând soiuri noi de plante şi păstrând alături de specialişti soiuri valoroase pentru generaţiile viitoare. După program, duminicile şi le petrece la Arhiepiscopia Buzăului şi Vrancei, unde poartă haina preoţească. Nu există o incompatibilitate între ştiinţă ş religie, consideră directorul BRGV, ci o completare a celor două domenii.

"Eu spun că cercetarea cu religia se completează. Nu văd un război, un impediment între cele două misiuni. Sunt misiuni cu vocaţie, nu meserii. Pentru preoţie trebuie să fi chemat, să simţi, să trăieşti şi să îţi placă ceea ce faci. În cercetare la fel, te instruieşti. Dacă în partea bisericească vorbim despre oferirea hranei sufleteşti, în partea de cercetare avem grijă de trupul omului. Un om sănătos este acela cu un suflet bun, curat, iar pe de altă parte dacă trupul este sănătos, bine hrănit, automat vorbim de o armonie între suflet şi trup. Sunt mulţi care, văzând aplecarea mea spre genetică, ar crede că aş supăra pe Dumnezeu şi eu mă rog să nu supăr, deşi Sfânta Scriptură spune că o zi dacă ar trăi omul tot ar supăra pe Dumnezeu. Toţi suntem supuşi păcatului, important este să recunoaştem. Practic, eu militez pentru a păstra creaţia lui Dumnezeu, de aceea poate că, extrapolând, Banca de Resurse nu este altceva decât o mică Arcă a lui Noe, în care încercăm să salvăm resursa vegetală, pentru că suntem în 'zone de furtună', poate chiar mai dure decât pe vremea lui Noe. Eu am atras atenţia că avem nevoie de astfel de unităţi de cercetare unde să salvăm şi conservăm aceste resurse expuse la mari pericole. Munca de cercetare nu vine în incompatibilitate cu credinţa. Greşit s-a folosit sintagma la un moment dat: '˜Crede şi nu cerceta', ci dimpotrivă Sfânta Scriptură te îndrumă la 'caută şi vei afla, bate şi ţi se va deschide'. Plantele au un rost, noi nu avem înţelepciunea să le cunoaştem pe toate, să le descoperim tainele şi folosul. Poate că o buruiană poate trata o boală gravă, dar nu avem ştiinţa să o folosim şi utilizăm, de aceea în cercetare descoperim alte şi alte beneficii ale plantelor şi eu cred în puterea şi forma plantelor pentru că oamenii s-au tratat cu ele mii de ani. Deci se împacă cele două misiuni. Am 28 de ani de preoţie şi 37 de ani de muncă de cercetare", a mărturisit Costel Vînătoru.