Mircea Cantor: `În România are loc un genocid cultural`

Pasiunea pentru arta artizanatului românesc nu este transmisă. Revoltat, artistul Mircea Cantor vorbește despre “un genocid cultural” care are loc în România. Cristina Teacă a stat de vorbă cu artistul Mircea Cantor, laureat al premiului Marcel Duchamp în Franța, fotograf, pictor, sculptor, artist vizual și desenator. El a fost recompensat, printre altele, cu Ordinul pentru merit Cultural în grad de Cavaler din partea președintelui României și este Ofițer al ordinului Artelor și Literelor în Franța.

Ia românească, ori, mai exact spus cămașa cu altiță, se află de exact un an de zile în patrimoniul imaterial al umanității.

Dar artizanatul românesc înseamnă și covoarele de la Botiza, Maramureș, țesute din lână naturală vopsită în culori vegetale.

Toate covoarele sunt lucrate manual la Botiza și sunt unicat iar străini vin special în România pentru a descoperi aceste minunate femei care lucrează covoarele maramureșene.

Iar tehnica de realizare a ceramicii de Horezu, Vâlcea a fost înscrisă în patrimoniul UNESCO în 2012.

Între timp, artistul Mircea Cantor a recreat motivul floral al cojoacelor din Bihor, mai precis din Vașcău, pe ultima geantă Dior – Lady Dior Bag, care este prezentată săptămâna aceasta de celebra casă franceză.

În 2021, Fragonard, creator francez de parfumuri, îmbrăcăminte dar și de covoare, a creat o colecţie întreagă, de primăvară-vară, botezată „Couleurs roumaines”, inspirată, după cum o indică şi titlul, din artizanatul românesc.

Între timp, în România, acest savoir-faire dispare. Sunt tot mai puțini oameni care cunosc tehnicile de producere a obiectelor tradiționale românești.

Pasiunea pentru arta artizanatului românesc nu este transmisă. Revoltat, artistul Mircea Cantor vorbește despre “un genocid cultural” care are loc în România.

Artistul Mircea Cantor: “Noi nu știm să ne valorificăm artizanii. Nu vrem, nu că nu știm, pardon. Pentru că știm cum s-a făcut în perioada socialistă, valorificarea lor, prin tot felul de industrii cooperative, știm cum se făceau covoare, cum se făceau vase, ii. Spre exemplu iile de Breaza ar putea fi un brand internațional al României și s-ar putea valorifica incredibil. Ei bine, nu se vrea, cred.

Pentru că, din toamna lui 2023, mari firme din Franța din cadrul modei își formează personalul în cadrul unor școli de artizanat, de savoir-faire, pe domenii. Pentru că acești oameni sunt conștienți, că pe viitor, singura ta sursă pentru a face concurență unei piețe unde va domina inteligența artificială, va fi mâna umană. Pentru acest lucru, este nevoie de formarea oamenilor, din timp.

În România asta nu se vrea și e trist pentru că încă mai ai oameni. Acele femei din Maramureș unde am colaborat eu, pot să instruiască oameni, pot să pregătească. Încă mai sunt specialiști în muzeele etnografice care au bagajul științific pentru a forma. Unde sunt școlile de meserii? Ele s-au închis. Este o revoltă interioară pe care nu o pot manifesta precum aș dori. Dar este dramatic, catastrofic, este genocid cultural ce se întâmplă pe această linie în România.

Eu personal cunosc maramureșence care mi-au lucrat covoarele mele la Botiza (Maramureș) iar în prezent ele sunt femei de serviciu în case ale demnitarilor francezi. Vorba proverbului: “țara arde și baba se piaptănă”. Ţara arde și nu doar baba se piaptănă. Ci toată generația de oameni care se află la putere și care nu fac nimic. Dar nimic, pentru salvarea patrimoniului uman, a oamenilor care încă mai există și care pot transmite meserii mai departe.

Artizanilor nu le-ar strica cu nimic « alte » decizii de ordin socio-cultural-politic. Pur și simplu le-ar permite acestor oameni să trăiască demn, să poată să își câștige hrana, să nu fie nevoiți să plece în Germania, să nu fie nevoiți să își arunce laptele la porci ori lâna pe câmp. Am fotografii care documentează cum lâna este aruncată pe câmp, în Maramureș dar nu numai, și în zona Clujului am găsit”.

RFI: Este aruncată deoarece nimeni nu dorește să o cumpere?

Artistul Mircea Cantor: “Pentru că nu este valorificată. Lumea trebuie să se trezească și să conștientizeze că odată artizanii, specialiștii plecați, nu știu cine va putea înlocui acest meșteșug, acest savoir-faire. Nu trebuiesc făcute multe. Aș zice ironic că dacă tot plagiem, în politică, hai să plagiem modelul francez de actiune socio-economico-culturală. Aici în Franța sunt puse în valoare aceste tradiții, sunt respectați artizanii. În Franța, este o întreagă mișcare care aduce în prim plan și pe cel care gravează timbrul, și pe cel care face bagheta, care lucrează în marochinărie, care lucrează în ceramică, în diferite branșe industriale și de creativitate. Există târguri care pun în valoare toate acestea.

Da, avem Horezu în UNESCO, avem covoare oltenești în UNESCO. Dar, avem oare un atelier, o logistică sau mecanism care știm că asigură producția lor?”

Oameni din Asia îmi spun că în anii ’80, covoarele românești erau cele mai căutate. Iar astăzi nu mai există industria covoarelor, în România. Nu mai există multe industrii. Nici măcar industrie de mături, de coșuri. Nimic”.

RFI: Cine ar trebui să intervină în momentul acesta?

Artistul Mircea Cantor: “Cred că la nível legislativ se joacă totul. În momentul în care vor exista anumite legi, lucrurile se vor schimba. Uitați-vă la japonezi, care, vin cu cele mai trăznite tehnologii și cele mai uluitoare aspecte ale dezvoltării științifice dar în același timp, își păstrează lucrurile tradiționale, merg în paralel și nu se neagă una pe cealaltă.

Vorba proverbului: “de la cap se împute peștele”. De la vârf ar trebui luate măsuri”.

RFI: Ar trebui acordate subvenții pentru susținerea acestui domeniu, acestui savoir-faire românesc? În momentul de față, România nu are nici măcar un muzeu al iei românești, spre exemplu.

Artistul Mircea Cantor: “Exact. Ar trebui un muzeu al iei dar, în același timp, nu există alte muzee. Discrepanța este foarte mare la ceea ce se face la nível cultural. Dacă te uiți la câte malluri s-au deschis și câte muzee s-au închis, ori nu s-au reabilitat, te întrebi "cine conduce România ?".

Muzeul Ţăranului Român stă închis de ani de zile. Muzeul de Istorie stă închis de 17 ani. Vă dați seama că o generație întreagă nu a avut contact cu istoria României decât prin expoziții răzlețe. Este aproape o conspirație a neglijenței. Nu poți să faci acest lucru.

Iar astfel, îți spui, că nu se vrea, nu că nu se poate. Clar".

RFI: Ar salva situația un eventual minister al artizanatului românesc? Ne-ar ajuta, oare?

Artistul Mircea Cantor: “Ministerul artizanatului sună foarte bine, ar trebui urgent făcut. Dar, toate aceste lucruri ar trebui secondate de legislație. Atât timp cât nu există legi de protejare a patrimoniului, de conservare, de susținere, subvenționare, legi de finanțare... Mâine, să spuneți comunității de oșeni pe care o cunosc în zona Parisului că poate să producă brânză, covoare, căni, crestături în lemn – oamenii aceștia, de poimâine, ar pleca acasă în România! Pentru că ar avea o susținere. Sunt sigur că ar merge. Oamenii aceștia sunt harnici.

Eu, ca artist, ca și cunoscător din experinta directă cu artizanii, am o responsabilitate pentru a atrage atenția asupra acestor lucruri”.

preluare RFI via Rador Radio România