An de an, în pragul sărbătorilor, românii care trăiesc în afara țării, cei mai mulți venind din Austria, Italia, Franța, Germania, Spania, Grecia sau Marea Britanie, se întorc pentru câteva zile la sfârșit de an să petreacă alături de cei dragi sărbătorile de iarna.
Majoritatea vin dinspre Vestul Europei, însă apropierea de frontierele românești în perspectiva așteptării a ore întregi, le încearcă un gust amar. Așteaptă în coloanele care depășesc și 20 de kilometri lungime, însă situația nu este una nouă. An după an, aceeași poveste! Și asta nu de curând, ci de prin anii ’90.
Autoritățile române aflate la graniță, declară că nu reușesc să facă față numărului mare de mașini în ciuda faptului că ministerul în cauza transmite că numărul agenților vamali a fost suplimentat tocmai pentru a rezolva situația, pregătiți pentru a primi românii, în cazul vămii Nădlac, având deschise toate cele 11 benzi de circulație. De cealaltă parte, cei aflați în mașini, contestă buna funcționare și implicarea eficientă reprezentanților autorităților statului român.
Există oare conștiința unanimă că acești oameni echilibrează balanța de plăți externe a României, că acești români fac atât de mult bine țării, că fără miliardele de Euro trimiși chiar și în anii de criză acasă, principalul beneficiar nu este altul decât statul român?
Oamenii sunt însă obosiți, foarte nervoși, se simt umiliți. Nici nu au cum altfel! De ce ni se întâmpla tocmai nouă? Cum de este posibil așa ceva? De ce România nu evoluează?
Vina, evident, se răsfrânge printre înjurăturile forțate de supărare și asupra politicienilor. Să nu uităm că 26 de ani România a făcut pași de melc către o modernizare așteptată în parte de cetățenii romani, dar așteptată și de către celelalte state europene. Aceasta a fost și miza integrării în Uniunea Europeana, ca beneficiind de experiența altor state, unele chiar foste comuniste, România să faci pași rapizi evoluând la toate nivelurile.
Ani ratați! Ani care ar fi trebuit să aducă o bunăstare categorică românilor. Ani la finalul cărora statul român trebuia să aibă finalizată partea de infrastructura feroviară și rutieră la standarde moderne, beneficiind de autostrăzi noi care ar fi trebuit să brăzdeze țara, legi bune și reguli clare pentru ca, de exemplu, drumul din Arad și până la mare sau Iași să fie doar de câteva ore circulând numai pentru ca turiștii sau românii întorși în concedii acasă, să se bucure în condiții de traseul parcurs, fără a-si toca nervii și mai ales fără grija oricărui posibil accident rulând pe șosele de început de secol XX.
Uneori, senzația este una de întoarcere în timp, România parca a pierdut 100 de ani de dezvoltare sistematică.
Privind înapoi în timp, până și Ceaușescu ar suspina nemulțumit la pierderea a cinci cincinaluri post-revoluționare, comparând-si realizările „mărețe” din cele cinci cincinalele comuniste în care a condus România.
Până la urmă, să fi fost atât de pesimist și vizionar Nicu Ceaușescu când a spus: „Nici în 20 de ani nu veți reuși să zugrăviți ce a construit tata”?!
Comentează