Ziarul Financiar:
Sistemul bancar trece astăzi prin cea mai grea perioadă de după 1990, chiar mai grea decât în anii 1996-1999, când cea mai mare bancă locală, Bancorex, a trebuit să fie salvată cu banii statului şi integrată în BCR. Statul a cheltuit atunci 2 mld. dolari pentru a înlocui cu titluri de stat în activele Bancorex creditele acordate – mai mult sau mai puţin fraudulos – către sute de companii şi care nu au mai fost recuperate niciodată. S-a spus atunci că administrarea de stat a fost de vină şi că doar privatizarea va aduce eficienţă în management, mai ales prin intervenţia capitalului străin. Iată însă că, astăzi, Bancorexul din ’99 este extins la nivelul întregului sistem bancar. Nivelul creditelor neperformante a ajuns în martie 2012 la 24% din total, după ce în decembrie 2008 era la 3%. Este adevărat că astăzi a coborât la 15%, dar asta doar ca urmare a scoaterii din bilanţ a creditelor neperformante şi vânzării lor către recuperatori. Întrebarea este: cum de un sistem privat a ajuns la un nivel al creditelor neperformante de 12 mld. euro din credite totale de 50 mld. euro?... Am avertizat în 2009 şi 2010 că majorarea dobânzilor va crea un val de credite neperformante, iar unele bănci mari din România acceptă abia acum că pur şi simplu clienţii nu mai pot plăti ratele şi propun diverse programe de rate reduse. Cam târziu. Oamenii au fost sufocaţi deja şi au depus armele, dovadă fiind cei 800.000 de clienţi care au întârziat peste 90 de zile cu plata ratelor. Când unu din patru clienţi persoane fizice nu îşi mai poate plăti rata la bancă e o problemă de sistem şi de politică bancară. Nu mai e vorba de erori sau derapaje ale departamentelor de risc. Bancherii se plâng că nu sunt iubiţi şi că rolul lor de intermediari financiari nu este înţeles. Dar care rol de intermediar financiar, când tocmai acest rol devine din ce în ce mai redus în economia românească în ultimii şapte ani?
România Liberă:
Digi24:
SUA şi China: sunt cele două mari puteri ale lumii. Dar fiecare face parte dintr-o altă lume. Aliate în anumite privinţe, rivale în mult mai multe. Prinţul sau Tata Xi, cum este numit la el în ţară preşedintele Chinei, se află chiar acum în prima vizită oficială în Statele Unite de când e la putere. În noaptea aceasta, el şi Barack Obama vor discuta, la o cină privată, despre problemele care au complicat relaţia dintre ţările lor: de la atacurile cibernetice, până la devalorizarea monedei şi tensiunile din Marea Chinei de Sud. Statele Unite şi China se bat pentru dominaţie mondială, dar ştiu să fie aliate atunci când li se întâlnesc interesele. În lupta pentru combaterea efectelor încălzirii globale, de exemplu. Nici nu e de mirare, dacă ne gândim că SUA şi China sunt primele două ţări poluante de pe planetă... Statele Unite sunt principalul partener comercial al Chinei. Iar China este al doilea cel mai mare partener comercial al Statelor Unite, după Canada. Deţine şi cea mai mare parte din datoria externă americană. Neproliferarea armelor nucleare şi combaterea terorismului sunt alte două zone în care cele două ţări au arătat că pot coopera. Pe de altă parte, americanii privesc cu nervozitate creşterea constantă a puterii militare chineze. Dar din toată lista de probleme nerezolvate între americani şi chinezi, cea mai mare o reprezintă atacurile cibernetice. Oficialii americani acuză cu fiecare ocazie atacurile cibernetice sponsorizate de Beijing şi furturile de proprietate intelectuală care rezultă din ele. De partea cealaltă, chinezii îi acuză şi ei pe americani de acelaşi lucru. Este războiul armelor digitale. În acest moment, cele două ţări negociază un cod de conduită cu privire la atacurile cibernetice militare.