Premium
OUG pe legile justiției, care prevede introducerea prevederii potrivit căreia selecției procurorilor-șefi se face pe baza unui interviu realizat de ministrul Justiției, stabilește pașii pe care acesta îi are de urmat, procedura în sine rămânând însă aceeași, arată avocatul Cătălin Oncescu pentru Mediafax.
Au fost analizate cele mai importante modificări propuse prin proiectul Ordonanței de urgență, în forma lui actuală.
Articolul I din proiectul Ordonanței de urgență se referă la articolul 54 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, fiind propusă introducerea unui nou alineat (11):
„(11) În vederea formulării propunerilor de numire în funcțiile de conducere prevăzute la alin. (1), ministrul justiției organizează o procedură de selecție, pe baza unui interviu, în cadrul căruia candidații susțin un proiect privind exercitarea atribuțiilor specifice funcției de conducere pentru care și-au depus candidatura. În vederea asigurării transparenței, audierea candidaților se transmite în direct, audio-video, pe pagina de internet a Ministerului Justiției, se înregistrează și se publică pe pagina de internet a ministerului”.
Ioan Rus îl face PRAF pe Dragnea: 'PSD nu mai este în stare să facă ceea ce își propune'
Având în vedere că se propune introducerea unui nou alineat, este evident că nu se poate face o comparație cu actuala formă, deoarece nu există. Însă, având în vedere că dispozițiile noului alineat (11) fac trimitere la alineatul (1), considerăm că enunțarea acestora este relevantă:
„(1) Procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prim-adjunctul şi adjunctul acestuia, procurorul şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, adjuncţii acestuia, procurorii şefi de secţie ai acestor parchete, precum şi procurorul şef al Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi adjuncţii acestuia sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea ministrului justiţiei, cu avizul Secţiei pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii, dintre procurorii care au o vechime minimă de 10 ani în funcţia de judecător sau procuror, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reînvestirii o singură dată.”
Prin urmare, noul alineat (11) are menirea de a stabili procedura prin care Ministrul Justiției alege și ulterior propune Președintelui României numirea unui procuror pentru funcțiile respective de conducere, astfel cum sunt enumerate în alineatul (1).
Noul alineat (11) nu aduce nicio modificare cu privire la procedura de numire, aceasta fiind – în continuare – atributul Președintelui României. Așa cum se observă, acest nou alineat doar stabilește pașii pe care trebuie să îi urmeze Ministrul Justiției înainte de a propune Președintelui României spre numire un procuror pentru o anumită funcție de conducere. De precizat că această procedură de selecție și propunere care este în sarcina Ministrului Justiției nu a cunoscut o reglementare specifică și transparentă, astfel că – din punctul de vedere al publicului – se poate spune că era o procedură secretă.
Cu privire la Articolul II al Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, trebuie menționat că acesta privește Legea nr. 242/2018, promulgată prin Decretul nr. 846 din 12.10.2018, lege care modifică şi completează Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor.
În primul rând, este vizat alineatul (7) al Articolul 57 din Legea nr. 303/2004, forma propusă prin Ordonanța de urgență fiind următoarea:
„(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegați, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcții de conducere, dispozițiile alin. (1) – (6) fiind aplicabile în mod corespunzător. Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori.”
Spre comparație, forma actuală a alineatului (7), conform Legii nr. 242/2018, este:
„(7) În interesul serviciului, procurorii pot fi delegaţi, cu acordul scris al acestora, inclusiv în funcţii de conducere, dispoziţiile alin. (1) – (6) fiind aplicabile în mod corespunzător.”
Până la adoptarea Legii nr. 242/2018, delegarea procurorilor de la parchetul la care funcționau la un alt parchet (indiferent de grad) se dispunea, prin Ordin, de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Așa cum se observă, Legea nr. 242/2018 modifică această procedură, numirea urmând să fie realizată prin aplicarea în mod corespunzător a dispozițiilor alin. (1) – (6) ale articolului 57.
La rândul lor, aceste prime alineate stabilesc că, în cazul delegării judecătorilor de la la instanța la care funcționează la o altă instanță, se pronunță plenul Consiliul Superior al Magistraturii, iar în cazul delegării într-o funcţie de conducere, se pronunță Secţia pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.
Modificarea propusă prin Ordonanța de Urgență are forma unei completări la forma actuală, în sensul că „Delegarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se dispune cu acordul scris al acestora, de Consiliul Superior al Magistraturii – Secția pentru procurori”.
Consiliul Superior al Magistraturii („CSM”) este alcătuit din 19 membri, din care: 9 judecători şi 5 procurori, 2 reprezentanţi ai societăţii civile, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ministrul justiţiei şi procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Cei 9 judecători și 5 procurori, aleși în adunările generale ale judecătorilor și procurorilor, compun cele două secții ale CSM: Secția pentru judecători și Secția pentru procurori. Iar cele două secții, împreună cu cei 2 reprezentanţi ai societăţii civile, specialişti în domeniul dreptului care se bucură de înalta reputaţie profesională şi morală, formează plenul Consiliului Superior al Magistraturii.
Astfel, precizarea regăsită în propunerea de modificare a alineatului (7), prin raportare și la dispozițiile alin. (1) – (6) care trebuie aplicate în mod corespunzător, demonstrează că delegarea unui procuror de la parchetul unde funcționează la un alt parchet se va dispune de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, iar când delegarea unui procuror privește o funcție de conducere, aceasta se va dispune de Secția pentru procurori din cadrul CSM.
Excepție va face situația în care delegarea unui procuror privește Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție când, delegarea se va dispune doar de către Secția pentru procurori (chiar și atunci când este o simplă delegare care nu privește o funcție de conducere).
În al doilea rând, este vizat Articolul 96 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor care reglementează răspunderea patrimonială a statului pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare, precum şi acţiunea în regres a statului împotriva judecătorilor şi procurorilor care şi-au exercitat funcţia cu rea-credinţă sau gravă neglijenţă. Prin proiectul inițial de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 (adoptat de Parlament în Decembrie 2017) s-a propus modificarea dispozițiilor articolului 96 însă forma inițială a proiectului și a modificării propuse obliga statul să îşi exercite automat dreptul de regres împotriva judecătorilor şi procurorilor, dispoziția în cauză fiind declarată neconstituțională prin Decizia nr. 45 din 30 ianuarie 2018.
Prin aceeași decizie, Curtea Constituțională a României a analizat și procedura stabilită de dispozițiile articolului 96 din Legea nr. 303/2004 (astfel cum a fost propusă prin proiectul de lege) concluzionând că „statul trebuie să realizeze o primă evaluare şi nu să introducă mecanic o asemenea acţiune. Astfel, statul, prin reprezentanţii săi, va trebui să formuleze acţiuni în regres numai dacă în urma evaluării realizate la nivelul acestuia se apreciază că există gravă neglijenţă sau rea-credinţă”.
În consecință, proiectul de Lege pentru modificarea şi completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor a fost amendat pentru a fi pus în acord cu cele stabilite de Curtea Constituțională a României, alineatul (7) al articolului 96 stabilind că, în termen de două luni de la comunicarea hotărârii definitive prin care Statul a fost obligat la repararea prejudiciului cauzat de eroarea judiciară, Ministerul Finanţelor Publice va sesiza Inspecţia Judiciară pentru a verifica dacă eroarea judiciara a fost cauzată de judecător sau procuror ca urmare a exercitării funcţiei cu reacredinţă sau gravă neglijenţă.
De asemenea, proiectul de Lege amendat în urma concluziilor Curții Constituționale (devenit recent Legea nr. 242/2018) a prevăzut și următoarele dispoziții în cuprinsul alineatului (8):
„(8) Statul, prin Ministerul Finanţelor Publice, va exercita acţiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecţiei Judiciare prevăzut la alin. (7) şi al propriei evaluări, apreciază că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de judecător sau procuror a funcţiei cu rea credinţă sau gravă neglijenţă. Termenul de exercitare a acţiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării raportului Inspecţiei Judiciare”.
Modificarea regăsită în Ordonanța de urgență analizată în acest material privește alineatul (8), prezentat anterior, dar stabilește și introducerea unor noi alineate, respectiv (81) și (82):
„(8) Statul, prin Ministerul Finanțelor Publice, va exercita acțiunea în regres împotriva judecătorului sau procurorului dacă, în urma raportului consultativ al Inspecției Judiciare prevăzut la alin. (7), rezultă că eroarea judiciară a fost cauzată ca urmare a exercitării de către judecător sau procuror a funcției cu rea-credință sau gravă neglijență.
„(81) Împotriva raportului prevăzut la alin. (8) părțile interesate pot formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul. Hotărârea pronunțată este definitivă.
(82) Termenul de exercitare a acțiunii în regres este de 6 luni de la data comunicării hotărârii prevăzute la alin. (81) sau, după caz, de la data expirării termenului de contestare a raportului prevăzut la alin. (8).”
Se observă că modificarea adusă de OUG cu privire la alineatul (8) elimină din redactare sintagma „şi al propriei evaluări”, rezultând astfel că singurul criteriu care va determina exercitarea acţiunii în regres împotriva judecătorului sau procurorului este Raportul consultativ al Inspecţiei Judiciare. Prin a doua modificare a dispozițiilor alineatul (8) a fost eliminat în totalitate termenul de exercitare a acţiunii în regres stabilit la 6 luni, devenind astfel aplicabil termenul general al prescripţiei extinctive (3 ani).
Așadar, dacă în baza raportului consultativ al Inspecției Judiciare va rezulta că eroarea judiciară nu a fost cauzată ca urmare a exercitării de către judecător sau procuror a funcției cu rea-credință sau gravă neglijență, atunci Statul nu va mai declanșa acțiunea în regres.
Cu toate acestea, noul alineat (81) propus prin această Ordonanță de urgență arată că, împotriva raportului consultativ al Inspecției Judiciare părțile interesate pot formula contestație în termen de 30 de zile de la comunicare, la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază reclamantul, hotărârea pronunțată fiind definitivă.
Aceasta înseamnă că, în cazul emiterii unui raport consultativ prin care se stabilește că un anumit judecător sau procuror a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, urmând a fi declanșată astfel acțiunea în regres, judecătorul sau procurorul vizat ar putea contesta respectivul act în fața unei instanțe de judecată, mai precis la tribunalul în a cărui circumscripție domiciliază.
În mod similar, în cazul emiterii unui raport consultativ prin care se stabilește că un anumit judecător sau procuror nu și-a exercitat funcția cu rea-credință sau gravă neglijență, persoana vătămată în urma erorii judiciare poate contesta raport consultativ în fața tribunalului în a cărui circumscripție domiciliază, dacă dorește declanșarea acțiunii în regres împotriva judecătorului sau procurorului.
Articolul IV al Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției se referă la Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii. O modificarea notabilă propusă prin proiectul Ordonanței de urgență privește dispozițiile articolului 44, fiind introdus un nou alineat (31).
În prezent, articolul 44 stabilește că acţiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârşite de judecători, procurori şi magistraţi-asistenţi se exercită de Inspecţia Judiciară, prin inspectorul judiciar. Noul alineat (31) completează procedura actuală stabilind că „acțiunea disciplinară în cazul abaterilor săvârșite de judecători sau procurori poate fi exercitată și de ministrul justiției. Verificările prealabile, pentru a se stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, precum și cercetarea disciplinară, se efectuează de către Inspecția Judiciară, la solicitarea ministrului justiției, prevederile prezentei secțiuni fiind aplicabile în mod corespunzător”.
Este de precizat că, în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, Consiliul Superior al Magistraturii îndeplineşte, prin secţiile sale, rolul de instanţă de judecată, acesta fiind învestit prin exercitarea acţiunii disciplinare.
Dacă, până în prezent, doar Inspecţia Judiciară putea sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în domeniul răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor, prin declanșarea/exercitarea acţiunii disciplinare, modificarea propusă prin Ordonanța de urgență conferă această competență și Ministrului Justiției.
Cu toate acestea, verificările prealabile, pentru a se stabili dacă există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, precum și cercetarea disciplinară, rămân în continuare în competența exclusivă a Inspecției Judiciare, cu completarea că și Ministrului Justiției poate solicita cercetarea disciplinară prealabilă (efectuată de Inspecția Judiciară).
În mod evident că, în situația în care s-a efectuat cercetarea disciplinară fiind constatate abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori, chiar Inspecţia Judiciară va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii în vederea atragerii răspunderii disciplinare a judecătorilor şi a procurorilor vizați în cursul cercetării disciplinare prealabile, fără a mai fi nevoie de intervenția Ministrului Justiției.
Așadar, rămâne cazul în care în urma cercetării disciplinare nu s-au constatat abateri disciplinare săvârşite de judecători şi procurori cercetați, iar Inspecţia Judiciară nu va sesiza Consiliul Superior al Magistraturii. Însă, prin modificarea propusă prin această Ordonanță de Urgență, ar fi posibilă ca, în această situație ipotetică, chiar dacă Inspecţia Judiciară nu a constatat abateri disciplinare, Ministrul Justiției (fiind probabil și cel care a solicitat Inspecţiei Judiciare să efectueze cercetarea disciplinară prealabilă) va putea totuși declanșa acțiunea disciplinară și va solicita Consiliului Superior al Magistraturii să se pronunțe cu privire la abaterile disciplinare reclamate Inspecţiei Judiciare.
Această ipoteză este cel puțin ciudată deoarece Consiliului Superior al Magistraturii va fi pus în situația de a se pronunța în domeniul răspunderii disciplinare a unor judecători și procurori, în condițiile în care Inspecţia Judiciară s-a pronunțat deja și a dispus respingerea sesizării, constatând, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condiţiile pentru exercitarea acţiunii (altfel, spus, nu a constatat abateri disciplinare).
Sunt relevante și dispozițiile Articolului VI din Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției, acestea referindu-se la tema pensionării anticipate a magistraților, dezbătută de altfel și în spațiul public, concluziile generale fiind în sensul că mulți magistrați vor alege varianta pensionării anticipate, blocarea sistemului judiciar din România fiind iminentă.
Prin proiectul Legii de modificarea şi completarea a Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor (devenit Legea nr. 242/2018), dispozițiile articolului 82 alineatul (3) au fost modificate, stabilindu-se că, și înainte de împlinirea vârstei de 60 de ani, judecătorii, procurorii şi magistraţii-asistenţi de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi judecătorii şi magistraţii-asistenţi de la Curtea Constituţională cu o vechime între 20 şi 25 de ani numai în aceste funcţii, vor beneficia de pensia de serviciu, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul, pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în aceste funcţii.
Prin Ordonanța de urgență (draft), mai precis prin dispozițiile Articolului VI din această ordonanță, s-a propus amânarea intrării în vigoare, până la data de 31 decembrie 2022, a modificării prezentate mai sus în ceea ce privește alin. (3) al art. 82 din Legea nr. 303/2004. În consecință, va rămâne în vigoare forma actuală a alin. (3) al art. 82:
„(3) De pensia de serviciu prevăzută la alin. (1) beneficiază, la împlinirea vârstei de 60 de ani, şi judecătorii şi procurorii cu o vechime în magistratură între 20 şi 25 de ani, în acest caz cuantumul pensiei fiind micşorat cu 1% din baza de calcul prevăzută la alin. (1), pentru fiecare an care lipseşte din vechimea integrală în magistratură”.
Articolului VII din Ordonanța de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției rezolvă probleme apărute în procesele aflate deja pe rolul instanțelor de judecată, ca urmare a modificărilor aduse prin Legea nr. 207/2018 alineatului (2) al art. 54 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Înainte de modificare, alineatul (2) arăta că apelurile se judecă în complet format din 2 judecători, iar recursurile, în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel. După modificare, s-a stabilit că atât apelurile, cât şi recursurile, se judecă în complet format din 3 judecători, cu excepţia cazurilor în care legea prevede altfel.
Cu ocazia punerii în aplicare a acestor noi dispoziții s-a observat că schemele de personal de la nivelul instanțelor judecătorești sunt subdimensionate, astfel încât nu putea fi asigurat numărul de judecători impus de modificările aduse prin Legea nr. 207/2018 (intrată în vigoare la 23 iulie 2018).
Prin urmare, Articolul VII din Ordonanța de urgență stabilește că dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2020. Se mai arată că, în procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei Ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, apelurile se judecă în complet forma din 2 judecători.
Articolului VII din Ordonanța de urgență conține prevederi speciale referitoare la cauzele penale, stabilind că dispozițiile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privitoare la judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători se aplică la judecarea apelurilor în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță începând cu 1 ianuarie 2020. Apelurile formulate în cauzele penale înregistrate în primă instanță începând cu data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și până la data de 31 decembrie 2019 inclusiv, se judecă în complet format din 2 judecători.
Nu în ultimul rând, Articolul VIII al Ordonanței de urgență pentru modificarea și completarea unor acte normative în domeniul justiției conține următoarele prevederi:
„Procurorii care, la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, își desfășoară activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și Direcției Naționale Anticorupție, precum și în cadrul celorlalte parchete, rămân în funcție în cadrul acestora dacă îndeplinesc condițiile prevăzute de Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.”
Considerăm că aceste dispoziții vizează, în primul rând, acele situații în care s-a recurs la o „promovare mascată” a unor procurori la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție însă aceștia au un grad inferior (ex.: grad de parchet de pe lângă tribunal sau grad de parchet de pe lângă curte de apel). Cel mai frecvent, „promovarea mascată” se realizează prin delegări succesive care se întind pe perioade de mai mulți ani și exista chiar posibilitatea ca un procuror cu grad de parchet de pe lângă tribunal să instrumenteze dosare penale la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Apoi, se poate considera că aceste dispoziții se referă și la modificările aduse de Legea 207/2018 cu privire la procedura de numire în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism („DIICOT”) și Direcţia Naţională Anticorupţie („DNA”), cea mai importantă fiind condiția vechimii de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător (în locul celei de 6 ani).
Prin urmare, având în vedere cele stabilite de Articolul VIII al Ordonanței de urgență, în cazul în care un procuror își desfășoară deja activitatea în cadrul DIICOT sau DNA, dar nu are o vechime de cel puţin 8 ani în funcţia de procuror sau judecător, înseamnă că nu va mai putea rămâne în funcție, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de Legea nr. 304/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
