Patru ani de la plecarea la cele veșnice a Regelui Mihai I al României: A fost un creștin cu totul autentic și profund

Sâmbătă, 20 noiembrie 2021, cu câteva zile înainte de împlinirea a patru ani de la plecarea la cele veșnice a Regelui Mihai I al României, Familia Regală a organizat o slujbă de pomenire la Mănăstirea Plumbuita, conform basilica.ro

Oficiantul parastasului a fost Episcopul vicar patriarhal Varlaam Ploieșteanul care a slujit „într-o atmosferă foarte duhovnicească și intimă”, după cum însuși a mărturisit.

Delegatul Patriarhului Daniel a dorit să amintească la finalul slujbei „măcar câteva din calitățile multe și esențiale care au împodobit chipul sufletesc al regelui”. PS Varlaam s-a referit mai ales la credința Regelui Mihai și la relația sa cu Biserica.

„Regele Mihai I a fost un creștin cu totul autentic și profund, iar această credință profundă i-a fost sădită în suflet de Regina mamă Elena care, așa cum a cunoscut toată societatea românească a epocii, a fost o femeie foarte evlavioasă și credincioasă. Regele însuși a mărturisit în multe rânduri că cea mai prețioasă moștenire primită de la mama lui a fost credința creștină care i-a fost far luminos în viața zbuciumată pe care a fost nevoit să o traverseze”.

„În copilărie s-a bucurat de ocrotirea părintească a Patriarhului Miron Cristea și multe dintre fotografiile care se păstrează sugerează o relație de nepot și bunic cu acesta, care l-a îndrăgit foarte mult. Tot în tinerețe s-a bucurat de prezența și de îndrumarea preotului academician Nicolae M. Popescu, care i-a fost profesor la celebra școală organizată la Sinaia”, a evocat părintele episcop vicar.

„Din clasă făceau parte copii de vârsta regelui, din toate provinciile țării, cu scopul ca pregătirea și șederea sa la studii printre acești copii să-l familiarizeze și să-l obișnuiască cu toate zonele culturale, etnografice ale țării și cu toți cetățenii indiferent de origine și de credință”.

„Mai târziu, a avut o relație foarte bună și ziditoare cu Patriarhul Nicodim care în zorii zilei de 6 septembrie 1940, în Catedrala Patriarhală, l-a uns rege cu Sfântul și Marele Mir, calitate care nu i-a fost luată și nu a putut fi luată niciodată în ciuda obligării sale la abdicare în 30 decembrie 1947”, a subliniat Episcopul vicar patriarhal.