Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Petre Roman, dezvăluiri din culise: cum s-a petrecut episodul alugării din țară a Regelui Mihai în 1990

Inquam Photos / Octav Ganea
Petre Roman Parchet

Jurnalistul Ion Cristoiu publică un fragment din cartea lui Petre Roman ”Despre pasiune în vremuri de libertate”, partea în care acesta dezvăluie culisele vizitei Regelui Mihai în 1990 și cum a fost acesta întors pe Otopeni, iar apoi exilat din România.

Regele sosește în țară

Spre sfîrșitul lui decembrie 1990, am primit o cerere să mă întîlnesc cu Principesa Margareta. Nu a dorit să vină la Guvern, ci să ne întîlnim în particular. A zis că vine, dacă e nevoie, la mine acasă. Nu am avut absolut nimic împotrivă. Mi-a spus că Regele Mihai dorește să vină cu prilejul Crăciunului în România. I-am spus: «Alteță, sîntem la o săptămînă de Crăciun. Cred că lucrul acesta trebuie pregătit bine, nu am nimic împotrivă. Dar haideți să vină, așa cumsecade». Am asigurat-o că îi voi da tot sprijinul. Bineînțeles că în acel moment nu eram în nici un caz ceea ce se numește un monarhist. Din timpul vizitei făcute de mine în Spania, în aprilie 1990, cînd am fost primit de Majestățile lor, Regele și Regina Spaniei – într-adevăr cu multă simpatie și căldură, un detaliu vorbește de la sine; Regina Sofia, cînd am ajuns la Palatul Zarzuela, mi-a înmînat un mic album de fotografii făcute de dînsa de pe televizor, cu imagini din zilele revoluției noastre. Îl am și acum. La un moment dat, foarte luminos, Regele m-a întrebat «Ce părere ai de șansele monarhiei în România?» Am răspuns pe deplin sincer că, din păcate, Regele Mihai nu s-a implicat în lupta împotriva regimului Ceaușescu înainte de revoluție în ’88-’89, cînd lucrurile deveniseră dure în România. E adevărat, a lansat un apel după represiunea de la Timișoara. «În aceste condiții dumnealui nu apare ca o figură salvatoare a națiunii și există puține șanse ca România să evolueze către Monarhie.» Au spus că au înţeles bine punctul meu de vedere şi nu au mai insistat.

În discuţia cu Principesa Margareta a rămas că îi stau la dispoziţie să ne punem de acord. Eu am plecat la munte, pentru Crăciun, cu convingerea că m-am înţeles cu dînsa. Pe 24 decembrie, deci în ajun, Principesa a trimis acasă la mine o scrisoare în care a spus: «Vă anunţ că Regele Mihai soseşte în ţară». Nici comunicare publică, nici comunicare oficială. O scrisoare la mine acasă. Pe cînd eram la Predeal, am primit un telefon foarte urgent de la Doru Viorel Ursu, mai întîi, şi apoi de la Generalul Caraman, că se confruntă cu o situaţie specială, că Regele Mihai a aterizat pe aeroportul Otopeni sub o altă identitate. Cine l-a sfătuit pe Regele Mihai I să facă asta nu i-a fost prieten, ci mai degrabă duşman, pentru că asta este o încălcare gravă a legilor internaţionale. Pentru monarhişti, poate asta nu înseamnă nimic. Pentru mine însă, era o încercare grea în ce priveşte suveranitatea acestui stat. Două zile mai tîrziu, am afirmat că «România nu-i un stat fără cîini». A urmat episodul cunoscut, în care au plecat fără să fie opriți, pe zăpadă, viscol, spre Curtea de Argeș, unde spuneau că vor să meargă la mormîntul familiei regale – de ce tocmai atunci, nu se înțelege, apoi au fost opriți din drum și obligați să părăsească România. Asta a devenit o temelie pentru atacuri foarte dușmănoase. «Ați dat Regele afară din țară!» Trebuie să spun că din punctul meu de vedere nu a fost vorba nici o clipă de o respingere a unei asemenea vizite, lucru pe care îl convenisem cu Principesa Margareta. Dar m-am trezit cu o situație contrară celor convenite. Țin minte că Silviu Brucan a spus «Haideți să îl primim, să vorbim». În timp ce echipa mea îmi spunea «Nu e în regulă ca lucrurile să se petreacă prin violarea legilor țării și a legilor internaționale.» Nu era mult mai simplu, cum s-a întîmplat ulterior, ca statul român să îi recunoască identitatea, să îi ofere un pașaport diplomatic, cu numele pe care și-l dorea – Mihai I de România, să facă lucrul acesta în deplină libertate de a se organiza cum își dorește? Foarte acuzat pentru treaba asta a fost Iliescu, care a făcut niște precizări publice, dar în loc să fie simple, au fost de ordin general, antimonarhiste. Eu, personal, m-am confruntat cu o ieșire a purtătorului meu de cuvînt, Bogdan Baltazar, foarte bine pregătit, dar care, în numele guvernului, a ieșit cu o declarație anti-monarhistă. Andrei Pleșu a spus că își dă demisia din Guvern. A dat o declarație de dezaprobare a acțiunii de a-l readuce pe Rege la Otopeni pentru a pleca. Eu l-am chemat și i-am spus: «Bun, hotărăște-te totuși». Și în plină ședință de Guvern am avut o discuție și Pleșu a zis «Bine, renunț la demisie». A rămas membru în Guvern. Am fost categoric, nu puteam fi altfel. Trebuia să fim categorici şi să ne asumăm ce s-a întîmplat. Episodul însă a fost prezentat apoi ca fiind un act de samavolnicie împotriva Regelui, or nu fusese, iar sentimentele mele în favoarea Regelui Mihai au fost din ce în ce mai pozitive. Deşi am mai fost confruntat cu o situaţie de acest gen, în 1998, cînd regele a declarat că Principesa Margareta e moştenitorul tronului, o chestiune făcută cu totul nepotrivit. O vină o are aici şi Emil Constantinescu, care era preşedintele României, şi care m-a rugat pe mine personal să merg la această întîlnire cu Regele, nespunîndu-mi de ce. Era prezent şi Radu Vasile, prim-ministru. Constantinescu nu a venit, fiind preşedintele ţării. După ce am primit în faţă această nepotrivită impunere, am dat imediat un Comunicat în care am spus împrejurările în care povestea aceasta s-a întîmplat şi că nu mă pot exprima în favoarea acestei opţiuni. Nu aveam căderea să mă implic, iar prezenţa mea acolo nu a fost în calitate de preşedinte al Senatului. Constituţional ar fi fost cu totul nepotrivit.

Episodul acesta nu pot să îl închei fără a spune că pe fondul unor politici şi al unor guverne şi al unor oameni politici tot mai puţin pregătiţi, sau chiar incompetenţi, oarecum sentimentele faţă de Regele Mihai au devenit mai pozitive în rîndul populaţiei, fără ca să existe o opinie populară masivă în favoarea monarhiei. A fost un moment important cînd Regele s-a adresat Camerelor reunite ale Parlamentului, cînd a împlinit 90 de ani: un moment bun, un discurs bun, care a spălat obrazul României. Mi-am exprimat şi atunci marea admiraţie pentru cuvîntul şi angajamentele lui. Între timp a fost aşa numita reconciliere, cînd, undeva prin 2002-2003, Iliescu l-a chemat pe Rege, au avut o discuţie amicală şi lucrurile au căpătat un sens mai normal. E meritul lui Iliescu de a fi acceptat să realizeze această împăcare cu Regele. Episodul din decembrie ’90 a fost complicat şi alte episoade ar fi fost bine să nu mai existe. Parcursul României de după decembrie ’89 este presărat cu mult prea multe elemente constituite ca obstacole grele în calea normalităţii. E un lucru pe care istoricii ar putea să îl explice: de ce în 28 de ani a fost de neevitat apariţia unor momente anormale, dure, de tensiune, care nu s-au încheiat cu nimic pozitiv? E o întrebare deschisă.”, arată Petre Roman, în cartea sa, într-un fragment publicat de Ion Cristoiu pe blogul personal.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.