Premium
Naţional:
25 august ar putea fi data la care, impins de la spate de adeptii unei „vendette” politice, Dacian Ciolos sa declanseze un surprinzator „blitzkrieg”, prin care va incerca sa-i epureze din guvern si sistem pe cei pe care ii considera ca i-ar putea strica jocurile pentru ramanerea la Palatul Victoria. Iar in acest razboi pe care si-l doreste unul „fulgerator”, pentru ca „tintele” vizate pentru a fi eliminate din cartile Puterii sa nu aiba timp sa se dezmeticeasca, premierul nu actioneaza in niciun caz de unul singur. Pentru ca, fiind singurul politician, fie el si unul tehnocrat, consiliat direct de la Bruxelles, se asteapta sa fie puternic sustinut de catre cancelariile occidentale si societatea civila deopotriva. Asa ca ramane de vazut insa daca planurile personale ale lui Ciolos chiar sunt trase la indigo cu cele ale „nucleului dur” din guvernul pe care il conduce...
Noaptea cutitelor lungi
In aceste zile, asupra premierului se exercita presiuni tot mai crescande pentru ca acesta sa accepte, fie si tacit, o veritabila „noapte a cutitelor lungi”, in urma careia sa fie „curatat” atat aparatul central al guvernului si institutiile subordonate, cat si o anume parte a sistemului. Iar tacerea premierului cu privire la acest subiect nu face decat sa le dea moara la apa celor care sustin ca nu pot risca sa se ajunga la alegerile parlamentare fara un „cutremur” major, care sa zguduie din temelii societatea romaneasca si sa influenteze implicit si optiunile electoratului. Numai ca, dupa ce o scurta perioada de vreme a dat semne ca ar incuviinta o asemenea strategie, Ciolos a adoptat in ultimele zile o pozitie de „Sfinx”, asa ca este greu de pronosticat daca se va sui sau nu in aceasta barca. Si, mai ales, daca o considera drept cea buna sau nu…
Izolarea lui Dancu
De asemenea, prin „iritarea” opiniei publice s-ar putea urmari de fapt izolarea lui Vasile Dancu, totul fiind doar o miscare de invaluire prin care vicepremierul considerat „stangist” al guvernului sa-si piarda cat mai mult din actuala influenta. De fapt, adeptii „puciului” guvernamental insista foarte mult in incercarea de a-l convinge pe Ciolos sa riste totul pe o singura carte, cea a epurarii masive de pana la alegeri, pe teoria servita premierului ca acesta ar fi perceput inca un premier care nu doar ca nu a facut nimic, dar si este vazut drept „colaborationist” de catre „elita” opiniei publice. Iar reprezentantii „pucistilor”, atatati la randul lor de catre „bruxellezi” precum Monica Macovei nu ezita sa sustina teoria unei imagini apocaliptice a Justitiei, daca aceasta ar cadea din nou sub nefastele „influente politicianiste”, vorba vicepremierului Borc. Cert este insa ca pana si traditionalul calm ardelenesc al lui Dacian Ciolos este pus la grea incercare, acesta fiind presat in aceste zile sa ia cat mai rapid o decizie. Inclusiv cu privire la faptul daca accepta sau nu sa joace totul pe o singura carte, ce a fortarii unui nou guvern tehnocrat, „broscoi”care sa fie „inghitit” inca o data de catre niste partide politice tot mai slabite si haotice.
Cine cui sapa groapa guvernarii?
Si uite cum apele guvernarii s-au tulburat din nou in aceste zile, desi la prima vedere la mijloc nu exista nicio miza politica. Asa ca este de asteptat inclusiv sa se incerce ca lui Dacian Ciolos sa i se faca pur si simplu vant pentru un nou mandat la Palatul Victoria, chiar daca acesta ezita. Insa ceea ce uita unii ministri „radicalizati” precum Cristian Ghinea, Costin Borc sau Mircea Dumitru este ca, poate, premierul are propriile planuri in ceea ce priveste viitorul carierei sale. Insa de acum inainte devine cu atat mai interesant cine cui sapa groapa guvernarii, indiferent ca Dacian Ciolos va trece la „blitzkrieg” sau va amana luarea unei decizii pentru a se lamuri cum sta de fapt in sondajele de opinie facute „pe bune”…
Ziarul Financiar:
Joseph Stiglitz, fostul economist-şef al Băncii Mondiale, laureat al Premiului Nobel şi un critic fervent al politicii de austeritate promovată de Germania ca leac pentru criza datoriilor din zona euro, scrie într-o opinie publicată de Financial Times că euro are probleme structurale foarte greu de rezolvat, care ar putea fi depăşite doar prin desfinţarea monedei unice în forma actuală şi înlocuirea cu două monede, una pentru statele din nordul Europei şi alta pentru cele din sud cu probleme.
Economistul este de părere că greşeala „originară“ a monedei a fost atribuirea unor instrumente cheie precum ratele de dobândă şi cursul de schimb, care au făcut ajustarea macroeconomică mai dificilă şi concentrarea pe ţintirea inflaţiei şi pe limitarea deficitului bugetar, fapt care loveşte economiile cu un PIB sub potenţial.
Ca soluţii pentru problemele actuale din zona euro, economistul american propune adoptarea uniunii bancare, un fond comun de garantare a depozitelor, mutualizarea datoriilor, reducerea surplusurilor comerciale şi o politică monetară orientată spre creşterea economică şi reducerea şomajului.
Stiglitz crede că zona euro nu este necesară nici suficientă pentru a continua proiectul unităţii europene şi că diviziunea din cadrul zonei monetare este o ameninţare la adresa solidarităţii europene.
