Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Prețul petrolului mondial este într-un ușor recul

PBN Capital
petrol scadere

Prețurile de tranzacționare pentru aproape toate sortimente de petrol brut de pe întreaga piață mondială stagnează în plaja 28-36 USD, cu evoluții mici. Petrolul Brent costă acum 35,92 USD/baril (o evoluție de – 0,69%). Se tranzacționează cu 34,07 USD/barilul sortimentul WTI Crude (o evoluție de – 0.82%), iar cel rusesc (sortimentul Ural) a ajuns la 33,60 USD/baril (după o scădere de – 3,31%). Petrolul OPEC scade, cu o evoluție de – 5,52%, și rămâne în continuare la prețul cel mai scăzut dintre acestea, de 28,06 USD/barilul.

WTI se tranzacționează acum cu 34 USD pe baril, iar prețul său a crescut cu mai puțin de 13 dolari pe baril de acum o lună. Îmbunătățirea este marcată de o reducere rapidă a producției și ridicarea treptată a blocajelor în statele americane și în lume, deoarece multe părți ale lumii au ajuns la concluzia că ce era mai rău în pandemia coronavirusului s-a terminat.

Cu o reducere atât de semnificativă a producției de petrol și îmbunătățirea cererii de petrol, ar trebui să fie doar o chestiune de timp înainte ca prețurile să revină la niveluri anterioare crizei de peste 50 de dolari pe baril.

Sau ar fi fost, dacă situația ar fi fost obișnuită, ceea ce nu este.

Cererea s-ar putea îmbunătăți, dar nu se îmbunătățește atât de repede cum și-ar fi dorit majorii petrolului. De fapt, așa cum prognozează Forbes'Gaurav Sharma într-o analiză recentă a pieței, cel mai bun lucru pe care îl pot spera traderii în termenul apropiat este de 40 de dolari pe baril și nu înainte de al treilea trimestru.

Citește și: A trecut un an de la condamnarea fostului lider PSD! Când ar putea fi eliberat Liviu Dragnea

Prin urmare, așteptările WTI înapoi la 50 $ sau 60 USD nu sunt realiste, dar nu și pe termen lung. Momentele de evoluție a prețului sunt acum volatile. Nimeni nu poate spune dacă ar exista un al doilea val de infecții cu Covid-19 pe o scară mai largă decât cea regională – bunăoară în China. Aceasta este o mare incertitudine care conduce la pressing asupra prețurilor. Nimeni nu poate spune dacă nu va exista un al doilea război al prețurilor în cadrul OPEC + sau între OPEC + și alți producători, în special din Statele Unite. Potrivit jurnalistului energetic Frank Kane, un alt război al prețurilor este la o distanță de doar câțiva dolari pe baril.

Cu atâta incertitudine în jur, este de mirare că reculul WTI - sau a țițeiului Brent, nu a fost mai mare. Chiar și vești bune în ceea ce privește cererea, inclusiv o creștere a importurilor de petrol din China și planurile de extindere a capacității de stocare a petrolului, nu au fost suficiente pentru a împinge prețurile cu mult peste 30 de dolari pe baril.

De fapt, chiar și o declarație a șefului Agenției Internaționale pentru Energie care spune că cererea de petrol nu a ajuns până la maxim nu a reușit acest lucru. "În absența unor politici guvernamentale puternice, o refacere economică susținută și prețurile scăzute ale petrolului sunt susceptibile de a readuce cererea globală de petrol la locul unde a fost și nu numai", a declarat Fatih Birol, directorul executiv al AIE, la Bloomberg la începutul acestei săptămâni.

Cu toate acestea, nu toți din industrie sunt de acord cu acest lucru.

Șeful executivului BP, Bernard Looney, de exemplu, a declarat luna trecută pentru Financial Times că este posibil să ne apropiem de vârful cererii de petrol. "Nu cred că știm cum se va rezolva asta. Cu siguranță nu știu", a spus Looney. "Ar putea fi vârful? Posibil. Posibil. Nu aș scrie asta." Cu alte cuvinte, incertitudinea este cea mai puternică caracteristică de pe piețele petroliere actuale și este probabil să rămână cea mai puternică caracteristică pentru o perioadă. Între timp, aprovizionarea cu petrol poate scădea mai trainic decât se credea până acum. Dacă da, acest lucru ar contribui la creșterea potențialului prețurilor petrolului.

Citește și: Eugen Teodorovici a luat foc după declarația făcută de Florin Cîțu privind pensiile: Nu e normal ca un drept cuvenit printr-o lege să fie pur și simplu tăiat

Falimentele din expoatările de șist din SUA cresc.

Șaptesprezece companii s-au prezentat deja pentru protecție, de la începutul anului, a raportat FT. Cu toate acestea, mai multe falimente sunt pe cale de a se concretiza, Rystad Energy estimând că până la sfârșitul anului 73 de firme de foraj de șist ar putea fi în faliment. Aceasta va limita producția pentru mai mult timp sau până când colegii de foraj ai acestor companii devin din nou rentabili, moment în care producția va începe să crească.

Dacă acest lucru se întâmplă înainte ca cererea să revină ferm, va exista o altă scădere a prețurilor. Problema este că nimeni nu știe dacă sau când cererea va reveni ferm.

Rusia a devenit principalul furnizor de țiței pentru China luna trecută, depășind Arabia Saudită cu o medie de 1,75 milioane bpd față de 1,26 milioane bpd furnizați de saudiți, a raportat Reuters, citând date vamale. De fapt, luna trecută Arabia Saudită a ajuns pe locul trei în rândul furnizorilor de petrol chinezi, Irakul ocupând numărul doi.

Acest lucru se compară cu 1,66 milioane bpd din importurile de petrol din Rusia în martie și 1,7 milioane bpd din importurile de petrol saudit, iar o comparație a mediilor lunare arată o scădere substanțială a ofertelor de petrol saudit către importatorii de top din lume. În același timp, consumul chinez de petrol brut din Rusia a fost cu 31 la sută mai mare decât un an mai devreme, iar importurile din Rusia din aprilie au fost cu 18% mai mari decât un an mai devreme.

Conform datelor TankerTrackers.com, Arabia Saudită a exportat 2,083 milioane bpd brut în China în aprilie, în creștere de 1,065 milioane bpd în martie. O problemă care creează confuzie e că există o diferență între transporturile brute exportate și cele importate din cauza diferitelor perioade în care o expediere este înregistrată ca exportată și când este înregistrată ca importată în țara vizată. Conform co-fondatorului TankerTrackers.com, Samir Madani, această diferență pentru Arabia Saudită și China este cuprinsă între două și patru săptămâni.

Citește și: Lovitură pentru Călin Popescu Tăriceanu! Decizie în urma atacului la Klaus Iohannis

China este o piață cheie pentru toți exportatorii de petrol, astfel încât a devenit în mod natural un fel de teren de luptă pentru exportatorii de top din lume, având în vedere tensiunile crescânde dintre Beijing și Washington, care nu sunt tocmai favorabile mai multor importuri de petrol din SUA.

Între timp, cu o veste mai bună pentru prețurile petrolului, importurile totale de petrol din China pentru luna aprilie au fost mai mari decât în ​​martie, ceea ce sugerează o recuperare stabilă a cererii de petrol. La 9,84 milioane bpd, media din aprilie comparativ cu 9,68 milioane bpd pentru luna martie. Cifra din aprilie a fost, însă, mai mică decât media pentru aprilie 2019, care s-a situat la 10,64 milioane bpd.

Analiștii cred, însă, că pierderea cotei de piață din partea Arabiei Saudite față de petrolul rusesc este doar temporară. Vorbind cu Bloomberg, compania de urmărire a navelor Vortexa a declarat că transporturile saudite de materii prime în China s-ar putea dubla.

"Era clar că Arabia Saudită a avut ca obiectiv creșterea cotei sale de piață în Occident în aprilie", a declarat Bloomberg, șeful regional al mărfurilor IHS Markit. "Saudiul reduce acum producțiile și transporturile, dar este de așteptat să se concentreze din nou pe China."

Conform datelor de la TankerTrackers.com pentru primele 21 de zile ale lunii mai, livrările de petrol din Arabia Saudită în China au înregistrat o medie de aproximativ 1,87 milioane bpd.

Tranziția energetică poate fi comparată cu un maraton în loc de un sprint. Pe măsură ce costurile pentru celulele fotovoltaice și turbinele eoliene au scăzut semnificativ, decarbonizarea economiei a devenit realizabilă. Țările mai bogate din nordul Europei sunt, probabil, unele dintre cele mai ambițioase societăți atunci când vine vorba de tranziția energetică. Germania, în special, este o țară importantă datorită dimensiunii economiei sale, influenței politice în Europa și priceperii tehnologice.

Citește și: A trecut un an de la condamnarea fostului lider PSD! Când ar putea fi eliberat Liviu Dragnea

Hidrogenul este o parte esențială a strategiei de a atinge neutralitatea de emisii de carbon până în 2050. Caracteristicile celei mai mici și mai abundente particule a Universului îl fac extrem de potrivit să devină o parte importantă a viitoarelor sisteme energetice.

H2 poate fi utilizat în sectorul transportului ca purtător de energie în celulele de combustibil, precum și pentru a fi ars în motoarele cu combustie. De asemenea, hidrogenul produce temperaturile ridicate atât de necesare pentru ca industria să elimine treptat gazele naturale.

Prin urmare, autoritățile germane investesc energie extraordinară într-o strategie H2.

Recent, operatorii de conducte germani au prezentat planuri pentru cea mai mare rețea de hidrogen din lume.

Până în 2030, aproximativ 1.100 km din fostele conducte de gaze naturale vor fi transformate pentru a le face potrivite pentru hidrogen. De asemenea, se vor stabili 100 km de conducte noi, care vor costa în total 660 milioane EUR. Rețeaua va lega 31 de proiecte de producție de hidrogen cu consumatorii din cele mai populate state din Germania, Renania de Nord Westfalia și Saxonia Inferioară.

Aspirațiile Germaniei se extind dincolo de tranziția energetică și schimbările climatice, întrucât factorii politici își dau seama că hidrogenul ar putea fi tehnologia viitorului și, prin urmare, un important produs de export. Ambiția de a extinde rețeaua ar putea fi sporită și mai mult în următorii doi ani dacă costurile pentru producerea, transportul și stocarea hidrogenului scad mai mult decât se aștepta.

Ministrul german al Economiei, Peter Altmeier, a anunțat anul trecut ambiția Berlinului de a deveni un lider global în tehnologiile legate de hidrogen. Cea mai mare economie din Europa este în mod excepțional potrivită pentru a-și atinge obiectivul, deoarece produce deja 20% din electrolizatoarele din lume. Obiectivele pe termen lung ale Berlinului promit beneficii economice importante pentru industria sa, care este deja considerată drept una dintre cele mai bune din lume. În plus, Berlinul și-a ridicat obiectivele deja ambițioase când vine vorba de înlocuirea combustibililor fosili. Ponderea obligatorie a combustibililor regenerabili în transport până în 2030, inclusiv hidrogenul, este crescută la 20 la sută în loc de 14 la sută.

Citește și: Eugen Teodorovici a luat foc după declarația făcută de Florin Cîțu privind pensiile: Nu e normal ca un drept cuvenit printr-o lege să fie pur și simplu tăiat

De asemenea, până în anul 2030 vor fi construite trei până la cinci gigawati de electrolizatoare pentru a converti electricitatea verde în H2.

La 1 iulie 2020, Germania va prelua președinția rotativă a Consiliului European timp de 6 luni. Chiar înainte de izbucnirea Coronavirusului, Berlinul pregătea o agendă ambițioasă privind tranziția energetică, digitalizarea, Brexit-ul și relația cu China, printre altele. Acum, președinția Germaniei se va concentra mai mult pe gestionarea crizelor. Cu toate acestea, Berlinul vede o oportunitate de a ieși din criza actuală într-o lume mai verde decât a intrat.

Mai multe proiecte europene comune vor fi propuse, cum ar fi o piață a hidrogenului. De asemenea, președinția este o oportunitate de a promova așa-numita „cuplare sectorială” între rețelele de gaze și electricitate, ceea ce va stimula interesul pentru hidrogen. În plus, Comisia Europeană lucrează la un pachet de gaz în care hidrogenul va juca un rol esențial. Totuși, germanii nu se concentrează singuri pe hidrogen ca combustibil al viitorului.

Olanda planifică, de asemenea, o economie bazată pe H2.

Construcția de succes și rapidă a unor mari parcuri eoliene offshore creează incertitudine în ceea ce privește rentabilitatea, deoarece 70% din producția de energie olandeză va fi reînnoită până în 2030. Creșterea capacității va scădea eficiența financiară pe măsură ce piața este inundată cu energie ieftină în zilele cu vânt. Hidrogenul este considerat un instrument important pentru îmbunătățirea rentabilității și prevenirea prețurilor negative prin bărbieritul maxim.

Guvernul olandez și cel mai populat stat al Germaniei, North Rhine Westphalia, intenționează să coopereze în ceea ce privește integrarea sistemului și producerea de hidrogen.

Ministerul Afacerilor Economice al Olandei, Renania de Nord-Westfalia și guvernul federal al Germaniei efectuează un studiu comun privind fezabilitatea hidrogenului transnațional verde. Studiul include producția de H2 din fermele eoliene din Marea Nordului olandeză, care vor fi transportate către marile grupuri industriale germane prin conducte existente.

Hidrogenul a trecut prin mai multe cicluri de boom-and-bust. Se pare însă că de data aceasta este diferită datorită unei combinații de factori.

Guvernele de pe glob au făcut din hidrogen o prioritate importantă.

Companiile pe întregul lanț de valorificare a H2 investesc în tehnologii și reduc costurile de producție pentru a obține recompensele unei piețe potențial masive.

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.