Plagiatul ministrului de Interne, Petre Tobă, este unul „rudimentar”, oficialul copiind „nu blocuri, ci munți de texte”, se arată într-un raport elaborat în nume personal de către profesorul universitar Dumitru Sandu, membru al Comisiei de Etică a Universității din București.
În analiza profesorului Sandu, publicată pe site-ul Contributors, acesta afirmă că miza raportului său o reprezintă nevoia de a fundamenta măsuri urgent necesare în domenul politicii antiplagiat din România”.
„Sunt în curs de proiectare și de aplicare schimbari instituționale în domeniu. Sper ca precizarile pe care le aduc în continuare pe modurile de plagiat în cazul tezei de doctorat semnate de Petre Tobă [1] să fie de folos în cadrul acestui proces de prevenire și sancționare a plagiatului în școlile doctorale din România”, scrie Dumitru Sandu, profesor universitar la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București, în deschiderea analizei sale .
Profesorul susține că teza lui Petre Tobă este „realizată, covârșitor, prin plagiere de blocuri mari de text – zeci de paragrafe sau de pagini – fără respectarea regulilor elementare de indicare explicită a sursei”.
„Fiind vorba de un plagiat rudimentar cu blocuri masive de text menținute ca atare, în cele mai multe cazuri, nu se mai pune problema de a vedea detalii legate de numărul de cuvinte/paragrafe/pagini plagiate”, se arată în raportul menționat.
În analiza sa, profesorul Dumitru Sandu a identificat și mai multe elemente ale strategiei de plagiat: s-a apelat la un număr mare de surse, bibliografia a fost încărcată cu multe lucrări, citările corecte se combină cu cele frauduloase, iar pagini întregi din alte lucrări au fost copiate fără a se menționa sursa.
„În afara acestui tip de situație mai apar (...) două categorii de practici de plagiere. Este cazul preluării unor texte de pe internet, de pe site-uri de referate, spre exemplu, cu datele de elaborare și/sau punere în circulație nespecificate, fără autori. Deși este puțin probabil ca teza de doctorat PT sau referate care au stat la baza ei au ajuns sursă de inspirație pentru cei care au pus în circuit materiale nesemnate pe internet, o atitudine de prudență este necesară”, menționează profesorul Dumitru Sandu.
Mai mult, profesorul universitar demonstrează că Tobă a copiat în tandem cu un coleg doctorand, Ionel Tucmuruz, din aceleași surse. Și Tobă, și Tucmuruz au avut același conducător de doctorat: generalul Anghel Andreescu.
Concluziile profesorului Dumitru Sandu sunt următoarele:
- Pe o scală a plagiatului de la minim la maxim, teza de doctorat semnată de Petre Tobă se înscrie, fără niciun dubiu, în grupa celor de de maximă gravitate în încălcarea bunelor practici de cercetare științifică. Aceasă situație este dată nu numai de ponderea foarte mare a paragrafelor/paginilor preluate cuvânt cu cuvânt , fără citarea de rigoare. Argumentează în același sens și faptul că plagiatul practicat este rudimentar. Se preiau incorect, prin încălcarea deontologiei de cercetare, nu blocuri ci ”munți de texte”. Toate verificările pe care le-am făcut confirmă constatările cantitative ale Emiliei Șercan legate de teza lui Petre Tobă. Plagiatul de tip mozaic, cu înlocuirea unor cuvinte în blocurile de text preluate incorect, este rar utilizat în cazul Petre Tobă.
- Plagiatul din această teză este departe de a fi unul accidental, de greșeală prin omisiunea unor ghilimele. Este vorba de un plagiat intenționat realizat în baza unei strategii clar structurate. (...)
- Există în lucrare , în afara plagiatului clar, masiv, după surse publicate înainte de 2010, și un plagiat mai greu de identificat prin faptul că provine din surse fară specificarea anului de publicare de pe internet. Teoretic se poate presupune că unele din textele de pe internet constituie preluări din textele PT (Petre Tobă - n.r.), ajunse ulterior pe internet. Nu am analizat aceste cazuri pentru că, indiferent de concluzia la care aș fi ajuns, plagiatul clar, după surse identificabile, antedatate anului 2011, este copleșitor ca extensie și gravitate. Oricum, probabilitatea ca o teză de doctorat nepublicată pe internet sau intr-o editură , susținută în regim de învățământ militar, să ajungă sursă de inspirație pentru referate pe internet este destul de mică.
- Au fost menționate deja (Emilia Șercan) erorile grave de tehnică de citare cu deja celebrele trimiteri bibliografice la ”Apud Stiglitz Joseph” și ”Apud, Barry Buzan”. Este vorba , foarte probabil, de mult mai mult decât de erori de cunoaștere a tehnologiei de citare. Tot în bibliografia la teza PT, după enormitățile cu apud ca parte din numele unor autori, apare și citarea aproape corectă “Barry Buzan – Popoarele, statele şi teama, Ed. Cartier, 2000, Chişinău” (Prenumele este scris aici numai cu un singur r). La fel se întâmplă și cu Joseph Stiglitz. În aceeași bibliografie de la sfârși de teză apare și citarea corectă ”Stiglitz, Joseph, Mecanismele globalizării, Editura Polirom, Iaşi, 2008”. O ipoteză explicativă este detaliată in subsolul de pagină[6].
- Există în lucrare , în afara plagiatului clar, masiv, după surse publicate înainte de 2010, și un plagiat mai greu de identificat prin faptul că provine din colaborarea ”cot la cot” cu Ionel Tucmuruz (doctorand la același coordonator, generalul profesor Anghel Andreescu) sau din surse fără specificarea anului de publicare de pe internet.
- Plagaitul din teza PT are și o condiționare dată de complicități prezente în mediul imediat în care a fost realizată și susținută lucrarea: identitatea paragrafelor de introducere din tezele Tucmuruz și PT cu greu putea trece neobservată de către coordonatorul comun al celor două doctorate; erorile din bibliografie, cu aceleași nume de autori odată corect notate si complet eronat in al doilea rând prin preluare mecanică din subsol de pagină fac foarte probabilă implicarea unor persoane diferite de autor (PT) în construirea aparatului tehnic al lucrării.
Comentează