PSD și-a pregătit din timp terenul pentru a câștiga alegerile

PSD pare să fie singurul partid românesc care a înțeles că alegerile se câștigă din timp, nu în ziua votului. Încă de anul trecut, social-democrații au avut grijă să voteze în Parlament o legislație electorală care să le maximizeze șansele. Prevederea potrivit căreia primarii vor fi aleși într-un singur tur de scrutin avantajează clar PSD. Social-democrații au 1.600 de primari, însă doar unii dintre ei aleși sub sigla PSD. Mulți au fost aleși în 2012 sub sigla USL, pe valul de popularitate al fostei alianțe; alții au fost racolați de la alte partide pe baza „ordonanței traseiștilor“. Nu contează cum au venit la PSD, contează că reprezintă acest partid și la alegeri într-un singur tur sunt favoriți, având notorietate. Să luăm doar cazul Bucureștiului – la Primăria Capitalei și la cinci sectoare, edilii în funcție porneau ca favoriți, doar că unii dintre ei (Oprescu, Chiliman, Piedone, Vanghelie) au fost trași pe tușă de procurori. Acum un an de zile, liberalii erau relativ discreți în privința acestui subiect, votând împotriva articolului cu un tur, dar votând pentru proiectul de lege în ansamblu. PNL trebuia să conteste proiectul la CCR anul trecut, iar președintele Klaus Iohannis trebuia în 2015 să amâne promulgarea legii, ceea ce ar fi pus în pericol intrarea acesteia în vigoare (legislația electorală nu poate fi modificată cu mai puțin de un an înainte de alegeri). Acum, PNL recurge la o manevră complicată, contestând legea în contencios administrativ, în speranța că se va ajunge la Curtea Constituțională.

PSD pare să se miște mai bine și în ceea ce privește strategia electorală pentru Capitală. UNPR va sprijini candidatul PSD la Primăria Capitalei, senatorul Gabriela Vrânceanu-Firea, primind la schimb susținerea PSD pentru Neculai Onțanu la Primăria Sectorului 2. În acest fel, Liviu Dragnea a renunțat la o primărie de sector, pe care PSD oricum nu ar fi câștigat-o, dar a eliminat singurul candidat cu potențial de a atrage voturile stângii – pe Ilie Năstase, varianta UNPR, în absența unei înțelegeri. Mai mult, dincolo de neînțelegerile reale sau mimate cu Călin Popescu Tăriceanu, ALDE va juca un rol important în planurile PSD, prin candidaturile pe listele separate. Că va candida fostul ministru Sorin Câmpeanu sau chiar Tăriceanu însuși, deși acesta a negat o astfel de variantă, e clar că ținta este electoratul PNL.

Și așa liberalii au parte de concurență pe partea dreaptă. Știu că e la modă să ataci partidele „vechi“ și că e cool să promovezi candidați precum Nicușor Dan, însă, de multe ori, politica e mai complicată. PNL i-a oferit lui Nicușor Dan o înțelegere de tipul PSD-UNPR. Ludovic Orban urma să fie susținut de Nicușor Dan la Capitală, iar liberalii să nu pună candidat la sectorul 1 și să îl sprijine pe Nicușor Dan. Înțelegerea a fost refuzată și este, poate, de înțeles că Nicușor Dan nu a vrut să-și dezamăgească susținătorii, bătând palma cu PNL, după ce ani de zile a criticat partidele tradiționale. Însă acceptarea înțelegerii ar fi putut facilita victoria PNL la Capitală și i-ar fi putut aduce lui Nicușor Dan Primăria Sectorului 1. Ar fi fost așa de rău să aibă ocazia să demonstreze că poate conduce sectorul 1 altfel decât a fost condus până acum?

Taxa pe băuturi va fi impusă tuturor companiilor care produc băuturi răcoritoare pe bază de zahăr. Concret, pentru fiecare litru de băutură răcoritoare cu un conținut ridicat de zahăr, aceștia vor fi taxați cu 24 de penny, ceea ce înseamnă echivalentul a un leu şi 40 de bani. În teorie, această măsură ar trebui să combată obezitatea, însă producătorii de băuturi răcoritoare sunt de altă părere. Ei spun că anunțul făcut de ministrul finanțelor, George Osborne, nu va avea nicio influență asupra obezității din rândul populației, însă va duce la pierderea de locuri de muncă.

În plus, spun ei, o astfel de taxă nu ar face altceva decât să crească inflația, căci ar însemna ca prețurile de la de la raft ale băuturilor răcoritoare să crească, în timp ce veniturile cumpărătorilor rămân neschimbate. De fapt, încă de săptămâna trecută, când cei din ministerul finanțelor au anunțat introducerea taxei pe băuturile răcoritoare pe bază de zahăr, producătorii și-au anunțat nemulțumirea, mai ales că o astfel de taxă i-ar obliga să își mărească costurile de producție.

În cadrul eforturilor de a descifra multitudinea de forţe care generează inegalitatea veniturilor, econo­miştii atrag atenţia asupra diferenţei în creştere dintre avuţia celor mai în vârstă şi restul populaţiei, scrie Wall Street Journal.

În mod tipic, cei mai în vârstă au venituri mai mici decât restul populaţiei pentru că mulţi dintre aceştia nu mai lucrează. Totuşi, în prezent, diferenţa dintre veniturile celor cu vârste de 65 de ani şi peste şi restul populaţiei se află în scădere semnificativă în Europa şi Statele Unite de la momentul recesiunii.

Divergenţa exacerbează dezechilibrele din sistemele de pensii de stat, evidenţiind în acelaşi timp problemele salariale ale forţei de muncă mai tinere.

În ultima vreme, americanii mai în vârstă s-au bucurat de creşteri mai solide de venituri, legate de pensiile de stat şi private şi, în cazul celor care lucrează, salarii, decât americanii mai tineri. În unele ţări, printre care Franţa şi Spania, populaţia cu vârste de 65 şi peste câştigă acum mai mult în medie decât populaţia tânără.

Un american de 65 de ani şi peste câştigă 77% din venitul unui cetăţean obişnuit, în creştere de la 69% în 2008, la începutul recesiunii. În Marea Britanie, pro­centul este de 89%, de la 78%. În Spania şi Franţa, cei mai în vârstă câştigă aproximativ 103% şi respectiv 102% din venitul unui muncitor obişnuit. În 2008, pro­centele erau de 86% în Spania şi 96% în Franţa. Această divergenţă dintre generaţii reflectă în parte schim­bările de ordin demografic care au fost în pre­gătire ani întregi, pe măsură ce populaţiile îmbă­trâ-nesc, iar baby boomerii bogaţi ajung la vârsta de aur. Di­vergenţa este însă în creştere şi din cauza forţelor care afectează câştigurile celor tineri, generând un de­ze­chilibru din ce în ce mai accentuat care riscă să sub­mineze promisiunea că economiile de piaţă vor aduce condiţii de trai mai bune pentru mai multe generaţii.