Premium
În ultimii ani, relațiile dintre Rusia și Statele Unite au trecut, practic, de la rivalitate la confruntare, a apreciat vicepreședintele Consiliului de Securitate al Rusiei, Dmitri Medvedev, într-un articol scris pentru agenția RIA Novosti și preluat de presa rusă.
El crede că relațiile dintre cele două țări ”s-au întors, practic, în epoca Războiului Rece”. Potrivit afirmațiilor sale, ”presiunea sancțiunilor, amenințările, confruntarea conflictuală, apărarea intereselor americane egoiste” conduc ”lumea într-o stare de instabilitate permanentă”, subliniază autorul.
”Politica externă promovată de SUA, în acele vremuri, forța țara noastră să reacționeze în mod corespunzător. Politica externă a SUA, la acel moment, a forțat țara noastră să reacționeze în consecință. La sfârșitul anilor ’50 și începutul anilor ’60, acest lucru s-a manifestat prin desfășurarea rachetelor americane în Turcia, în Vietnamul de Sud și în Liban. Și în politica neîndemânatică din Cuba, care a generat o revoluție și apoi în încercarea de a recâștiga controlul Insulei Libertății. Și în multe alte moduri. Astăzi, însă, avem sancțiuni anti-ruse, o campanie organizată de hărțuire a Rusiei, politica americană împotriva vecinilor noștri, venirea definitivă a NATO la granițele noastre, opoziția față de ”Nord Stream-2”, anxietatea provocată de realizarea, de către țara noastră, a Rutei Maritime de Nord… în sfârșit, problema Ucrainei și multe altele. Iar exemple ale unei asemenea politici apar zilnic”, a enumerat Medvedev, în articolul său.
El subliniază că, la fel ca Uniunea Sovietică în trecut, Rusia nu face decât ”să prindă din urmă America la nivelul amenințărilor lansate adversarului său”. În context, el a amintit de Criza rachetelor cubaneze, din 1962, când, potrivit lui Medvedev, au apărut trei momente principale.
În primul rând, ”răspunsul pe termen lung nu reprezintă doar apariția unor rachete în largul coastelor Statelor Unite”, dar și o demonstrație, precum și ”conștientizarea, de către țările occidentale,” a faptului că Rusia deține ”o infrastructură capabilă să desfășoare în cel mai scurt timp baze militare în orice colț al lumii”, a spus Medvedev.
În al doilea rând este comunicarea directă, care ajută la ”stingerea problemei, când situția este încinsă la limită”. Dar, a continuat Medvedev, ”nu este vorba doar de un telefon de la care poți suna, ci de posibilitea de a vorbi deschis și, ceea ce este cel mai important, de a-i asculta pe interlocutori. Să le înțelegi logica și argumentele”.
În al treilea rând, situația în care două țări, ce s-au trezit ”la cinci minute de un război”, a fost soluționată de «liderii a două mari puteri, care și-au păstrat cumpătul în evaluarea situației, au recunoscut și acceptat ”înțelepciunea” compromisului și, prin urmare, au fost gata să meargă la concesii», a apreciat Medvedev. În opinia lui, ”URSS și SUA au purtat un dialog egal, nu în limbajul amenințărilor și al ultimatumurilor”.
După rezolvarea crizei rachetelor cubaneze, în întregul secol XX nu au mai apărut situații în care cele două țări să fie atât de aproape de război. Pentru că ambele au învățat lecția: cooperarea în rezolvarea problemelor internaționale este un lucru mai bun decât confruntarea.
Dar, astăzi, situația este oarecum diferită: Statele Unite au alunecat către o politică externă instabilă. Acest lucru s-a manifestat și prin renunțarea la acordul nuclear cu Iranul. Prin retragerea din Tratatul Cer Deschis și o serie de alte demersuri. Iar în prezent – și prin retorica noului președinte.
Noua realitate strategică – instabilitatea politicii externe a Washingtonului – este cauzată în mare măsură atât de motive interne, cât și de o anumită scădere a prestigiului SUA ca lider al lumii occidentale.
«Noua tactică a administrației americane, scrie Medvedev, este să semnalizezi cu o mână necesitatea dialogului și, cu cealată, să crești presiunea. Această tactică poate vorbi despre îndeplinirea promisiunilor electorale ale democraților și despre lipsa de unitate în dezvoltarea unui curs și luarea deciziilor în noua echipă și despre ”misionarism” american. ”Avem întotdeauna dreptate, trebuie să ne ascultați”. Iar partenerii și oponenții ar trebui să perceapă un astfel de curs de la sine înțeles; ba mai mult, chiar și cu un sentiment de recunoștință pentru ”lecția” primită».
Am auzit apelul pentru dialog în timpul convorbirii telefonice între cei doi președinți. Și imediat după aceea, a început retorica dură, au fost introduse noi sancțiuni anti-ruse, au fost expulzați diplomații și a fost semnat un decret privind amenințarea rusească. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, conflictul agravat artificial din estul Ucrainei, declarațiile militariste ale conducerii SUA, transferul de echipament militar în regiunea noastră. Simplu vorbind, o agravare a situației.
Este evident că URSS a fost percepută de Statele Unite ca un rival egal, lucru care, fără îndoială, trebuie luat în calcul. Acest lucru s-a datorat parității politice și militare a părților, pentru conservarea căreia a fost creat sistemul organizațiilor internaționale, precum și existenței a două blocuri militare – țările NATO și țările Pactului de la Varșovia.
Dar după prăbușirea URSS, paritatea a dispărut pentru o vreme. Statele Unite, trăind timp de un deceniu și jumătate într-un sistem de coordonate, când nicio altă țară din lume nu numai că nu avea o putere comparabilă, dar nici măcar nu avea un drept ipotetic de a avea o astfel de putere, au pierdut pur și simplu obiceiul unui dialog egal.
Noua administrație americană, care își restabilește poziția de conducător mondial și apărător al Occidentului colectiv (și, în același timp, convingându-se pe ea însăși de acest lucru), nu are puterea sufletească să recunoască că cineva din lume poate avea capacități infrastructurale și un potențial politic și militar comparabil cele ale Statelor Unite. De exemplu, China sau Rusia.
Pe ordinea de zi se află întrebarea: va dobândi actuala administrație americană înțelepciunea unui compromis la care au ajuns liderii țărilor participante la criza rachetelor cubaneze din anii ’60 ai secolului trecut?
Și ce va ajuta la stingerea problemelor atunci când situația este tensionată la limită? Există trei astfel de momente.
În primul rând, conștientizarea costului ”deciziei fatale”. Dacă daunele provocate de victorie sunt atât de mari, încât se va ridică problema existenței viitoare a câștigătorului, atunci aceasta nu poate fi considerată o victorie.
În al doilea rând, există o legătură, o comunicare directă. Acesta nu înseamnă doar un telefon la care poți apela, ci o oportunitate de a vorbi sincer și, mai important, de a-ți auzi interlocutorul. Și să înțelegi logica și argumentele lui.
Și în al treilea rând, cel mai important lucru. Nu numai conștientizarea necesității și posibilității compromisurilor, dar și disponibilitatea de a face aceste compromisuri. Disponibilitatea de a abandona limbajul ultimatumelor și al grosolăniei, care anihilează dialogul.
«Tocmai de aceea, un discurs ce poate fi rezumat la câteva cuvinte banale – ”Rusia va plăti prețul” -, chiar dacă sună foarte americănește, duce direct în impas. Un tunel care nu are ieșire. O mantră care nu va oferi nimănui iluminare», a concluzionat Dmitri Medvedev.
