Premium
Regionalizarea României poate fi schimbată dintr-un duşman perfid într-un mare prieten.
Deşi pentru moment, despre regionalizarea României nu se prea mai vorbeşte, aceasta va fi nu numai pe ordinea de zi a Guvernului, oricare ar fi el, ci şi pe agenda intereselor europene. Evident, se va regăsi şi pe agendele tuturor celor care abia aşteaptă să facem câteva prostii pentru ca să rupă Ţara în bucăţi şi a-şi anexa părţi din Sfânta Românie.
După cum ştiţi, proiectul actual este cel cu opt regiuni, toate botezate cu nume combinate din punctele cardinale. Dacă vă uitaţi mai atent, multe dintre acestea sunt trasate după aşa-zisele „graniţe naturale”, ca acum 100 sau 200 de ani. Acestă împărţeală are mai multe neajunsuri, poate nu de natură economică sau politică, dar de importanţă pentru o viitoare federalizare, care, în cele din urmă, va duce la împrăştierea teritorială a României şi regruparea provinciilor istorice împotriva naturii, prin alipirea la actuale state sau viitoare forme statale create, la nevoie, artificial, în pofida dezvoltării istorice fireşti. Dacă vorbim de Ardeal, se vede cu ochiul liber cum va putea fi hărtănită Transilvania pe linia Carpaţilor.
E inutil să reiau cât este de dorită fragmentarea României de diverse mişcari maghiare, ruse sau internaţionalist progresiste de tip sorosist cu sprijin german, austriac şi nu numai, aşadar, consider că proiectul actual, ca şi forma de conducere pe regiuni, cu guverne locale şi opt preşedinţi mai mici, este, din punct de vedere istoric, o nenorocire pentru statul naţional român. Nu zic, am studiat şi argumentele economice, unele par pertinente, dar şi astea nu sunt tocmai realiste. Astfel, de la bun început, vor exista regiuni mai bogate, unele sărace, şi altele foarte sărace. Ceea ce duce deja la existenţa a priori a unor probleme logistico-economice uriaşe, şi aproape insurmontabile în absenţa unui nou plan Marshall, şi acesta dedicat României, nu Germaniei. Plan de care nu am auzit să fie propus vreo mare putere Occidentală până în prezent. În plus, există încă de pe acum mari decalaje ca număr de populaţie, deci şi ca locuri de muncă sau nivel al şomajului. Ca să îmi închei ideea, după o regionalizare prost făcută, cu o oarecare identitate istorică eludată de interesele economice locale, poate reprezenta cadrul perfect pentru a alimenta ideologii şi mişcări secesioniste ce vor reprezenta primii muguri ai viitoarei împărţiri aberante a trupului Ţării. În plus, denumirile propuse sunt de-a dreptul ridicole, dar ilustrează în mod clar evitarea unor nume cu rezonanţă istorică, naţională sau patriotică. Pentru un popor care stat milenii la răscrucea vânturilor care au adus durere din toate punctele cardinale este o jignire fără seamăn.
Cum ar fi ca Landul Bavaria să fie botezat, hodoronc-tronc, Regiunea de Sud-Est a Germaniei...???
În aceste condiţii, în harta propusă de mine, mi-am permis să schiţez o regionalizare mult mai viabilă şi asta nu numai din punct de vedere strategic, ci chiar din raţiuni sociale şi economice clare, recoltate de pe teren.
- în primul rând propun nouă regiuni în loc de opt şi logica se va regăsi mai jos.
- apoi, vă rog să remarcaţi denumirile propuse sunt de factură istorico-teritorială, cu rezonanţe în ansamblul pe care îl reprezintă identitatea şi conştiinţa naţională. Cred că sunt de mai mult bun simţ decât punctele cardinale propuse de planul iniţial.
- remarcaţi că numărul de cetăţeni am încercat să îl menţin la un număr cât de cât apropiat, cu o diferenţă cât mai mică între regiuni.
- celebrele judeţe Harghita, Covasna şi Mureş nu mai stau laolaltă ca să ne tot asasineze la cap cu minunatul Ţinut Secuiesc, ci se duc fiecare în altă regiune pentru ca toţi să beneficiem de înţelepciunea, buna gospodărire şi spiritul de acumulare al conaţionalilor noştri. Aşa nimeni nu-i va mai putea acuza că vor să se rupă de România, că vor autonomie locală sau un mic stat maghiar în inima României, dovedind astfel şi ataşamentul lor faţă de patria unde au învăţat, muncit şi prosperat.
- împărţirea pe regiuni a Moldovei se va face invers decât forma iniţială, pentru a nu crea vreo discrepanţă între Bucovina şi restul Moldovei şi a putea pregăti integrarea socio-economică a Basarabiei, atunci când istoria va considera că se va putea întoarce lângă trupul Ţării-Mamă.
- veţi mai observa şi că, pe cât posibil, judeţele mai sărace sunt împărţite pe lângă cele mai dezvoltate, în aşa fel încât toţi românii să beneficieze de şansa unei vieţi mai bune pe baza unei dezvoltări economice care să tindă spre uniformizarea la superlativ a investiţiilor regionale.
- Şi, în cele din urmă, cred că am valorificat mai bine „graniţele naturale” tocmai pentru a nu ne autosubmina intergitatea teritorială favorizând şi o bună fluidizare a mişcării forţei de muncă şi diminuând şansele unor mişcări secesioniste stimulate artificial.
Desigur, nu avem încă de unde să ştim dacă ideea regionalizării României mai rămâne valabilă în cazul reconstruirii unei Europe Unite cu mai multe viteze, aşa cum ne ameninţă nucleul dur al UE, dar nu strică să fim în continuare bine pregătiţi.
Ninel PEIA
