Premium
In urma cu un an, romanii din Amatrice, Italia, trecuseră prin "INFERN", in urma cutremurului care a facut atatea victime in cocheta statiune montana italiana.
La aflarea stirii, ma aflam in vacanta in tara, iar vestea ca in acea zona se aflau romani, m-a determinat sa plec catre Italia cat de repede as fi reusit.
Aveam o invitatie la un eveniment politic al PNL, unde avea loc intalnirea de vara a partidului - „distractie maxima” … pentru unii.
Celalalt parlamentar al diasporei europene din Vestul Europei, din Senat, a ales sa mearga la cheful verii PNL-iste. Treaba lui! Nu am stat pe ganduri si oricum nu aveam alta alegere de facut, mai aproape de romanii din Amatrice.
Nu aveam liniste, trebuia sa ajung in zona afectata de cutremur, trebuia sa fiu aproape de acei oameni pe care ii reprezentam.
Am luat avionul catre Pescara, apoi am închiriat o masina pentru a ajunge la Rieti, unde am ramas pana dimineata.
Primul lucru dupa ce am contactat preotul roman din localitate, un adevarat patriot, care mi-a oferit toate informațiile utile, a fost sa merg la spital ajungand la fiecare ranit in parte.
La Bucuresti, in neseriozitatea sa, Guvernul de la acea vreme, nu tratase in mod serios ceea ce se intampla, cel mult isi pusesera problema unor ajutoare infime, o meschinarie la adresa romanilor care suferisera de pe urma cutremurului, o bataie de joc la adresa celor care reusisera sa se salveze de la moarte si o lipsa de respect la adresa celor care nu au mai fost salvati cu viata.
Eram primul demnitar al statului care ajunsese in zona afectată de cutremur si unde se aflau cei raniti si oricum primul parlamentar. La cateva zile dupa aceea si cam la o saptamana dupa cutremur a sosit in zona, Dacian Ciolos, un fost premier roman.
A doua zi am ajuns in Amatrice, unde se aflau cazati in corturile montate de autoritatile italiene, romanii care au avut sansa sa scape cu viata, speriați, deopotriva bucuriosi ca au scapat cu viata.
Mi-au povestit ce s-a intamplat, am transmis la Bucuresti ce doreau, ce asteptari aveau, am cerut ajutorul Guvernului am făcut cunoscuta situatia lor in Parlament, zilele urmatoare, am tinut legatura cu o parte dintre acestia, unii au revenit acasa, au ales sa ramana aici ori sa emigreze iarasi.
Zilele trecute, asteptam ca noii (si vechii parlamentari) deputati si senatori ai diasporei sa inteleaga ce au de facut pentru binele romanilor care au trecut prin acele incercari. Probabil la fel au așteptat si acei romani. Degeaba!
Le transmit celor pe care i-am cunoscut atunci sa profite de viață, sa se bucure ca de sansa de a se fi nascut a doua oara, sa fie buni, sanatosi, sa isi traiasca viata fara sa uite ca sunt speciali, ocrotiti de Dumnezeu.
Urez supravietuitorilor "MULTI ANI FERICITI" si viata lunga!
