Premium
Conferința de presă de zilele trecute a procuroarei șefe a DNA, Laura Codruța Kovesi, ne-a arătat o vorbitoare peste nivelul de eficiență în comunicare pe care îl așteptau mulți dintre admiratorii sau, dimpotrivă, criticii săi.
S-a văzut și pregătirea. Kovesi a vorbit în fața unei scări (prezidențiale?). Între doi stâlpi monumentali care subliniază simbolic singurătatea ei în mediul politic. A purtat pantofi impecabili în ciuda vremii de afara. Dar, cel mai important, nu a mai tăiat din scurt întrebările, ci a oferit un răspuns fiecăreia, chiar dacă acesta era deseori doar un „nu comentez” sau o redirecționare a discuției.
Poate că, totuși, nu ar fi trebuit să ne surprindă. În general, ea pare să își asume stilul nefericit de al magistraților românii, stil care presupune, în esență, că a da prea multe explicații publicului este un fel de atentat la demnitatea Justiției. Dar Kovesi a mai avut în trecut intervenții remarcabile. Cea care îmi vine în minte acum este după referendumul din 2012. Este drept că de regulă preferă să vorbească în condiții controlate cu un intervievator prietenos pe când acum a ales să vorbească cu sala plină în fața unei presei uneori ostile.
Una peste alta, putem presupune că șefa DNA a atins obiectivele de comunicare propuse. A pus oponenții în dificultate, a încurajat susținătorii, și, foarte probabil, a tras înapoi pe unii dintre aceea care începuseră să aibă îndoieli.
Dar succesul tactic nu rezolvă problema pentru că aceasta este una strategică. Prin însăși poziția sa, DNA este confruntat cu celebra întrebare: Cine îi păzește pe aceea care ne păzesc. Dincolo de legalitatea sau ilegalitatea acțiunilor acuzate de Antena 3, avem în mod car un comportament nepotrivit al procurorilor de caz din Ploiești. Un comportament „demn” de oameni pe care cetățeanul nu i-ar alege în mod spontan ca protectori. Poate că nu se știa în Ploiești despre ilegalitățile presupuse ale procurorului Negulescu. Dar colegii săi nu aveau cum să nu știe că este un scuzați expresian cocalar. Un om care crede că regulile nu i se aplică și lui. O să spuneți că nu contează comportamentul atâta vreme cât el produce rezultate. Dar asta este adevărat numai până la un punct.
O să ziceți ca acestea sunt pretenții absurde. Nicidecum, acest tip de pretenții care sunt formulate în codurile de conduită ale magistraților din toată lumea de obicei sub formule precum „a promova încrederea în Justiție” sau „a apăra imaginea Justiției”.
Întrebarea cea mai interesantă nu este ce anume a făcut un procuror ci fel de organizație este DNA. Kovesi a fost suficient de convingătoare din punct de vedere al comunicării când a spus că DNA este o organizație care respectă legea. Mai ales în fața unei presei care a avut probleme să o pună în dificultate. Dar nu mai este clar după această conferință că DNA este organizație integră.
Probabil soarta lui Kovesi depinde în bună măsură de cărțile care vor fi jucate de adversarii săi. Dar ea a făcut tot ce a putut ca, în acest moment, să nu piardă bătălia. În acest scop, putem presupune, a folosit toate resursele pe care le are la dispoziție, de la amenințări indirecte privind intrarea în politică până la sprijin extern.
Problema este că resursele nu se mai regenerează precum altădată. Dacă mâine avem un nou caz Negulescu, atunci nu mai poate să facă nici conferință surpriză nici să amenințe din nou cu intrarea în politică și posibil nu va mai găsit nici la fel de mulți aliați.
