Premium
Anul 2015 nu a fost deloc sărac în ceea ce privește oferta declarațiilor nefericite făcute de politicieni. La apariția acestor întâmplări au contribuit din plin foști miniștri, primari, deputați sau senatori.
În majoritatea cazurilor, suntem rugați ulterior de către autorii „maximelor”, să le tratăm ca pe niște simple întâmplări sau accidente, dar cred că este foarte posibil ca situația să stea fix invers. Pe scena politicii, actorii joacă adesea cu mult talent. Dar chiar și pe cele mai mari scene ale teatrului, există actori care uită replici. În astfel de momente intervine darul improvizației, darul de a spune ce gândești, sperând să legi insesizabil momentul sincer de restul „poeziei”.
În situații ce se petrec într-o viteză care nu le lasă timp de închegat discursuri alese, politicienii oferă declarații uneori amuzante, alteori tragice, dar adesea mixul dintre cele două categorii este inevitabil. Aleșii poporului par să uite, convenabil de altfel, de calitatea lor de reprezentanți, atunci când trebuie să se descurce în situații limită. De la discursuri culegătoare de voturi care împletesc doctrine și ideologii, așteptări și speranțe, visuri și promisiuni, politicienii aflați in impas recurg la declarații care în mare înseamnă cam același lucru: Mai lăsați-mă în pace...
Mai lăsați-mă în pace... cu protestatarii din Piață, pare să fi gândit deputatul PNL Mihăiță Calimente, atunci când afirma:
„ Dacă strada nu ne vrea nici pe noi, atunci să-i voteze pe bulgari”.
Acesta este respectul oferit de ales, alegătorilor. Calimente pare să creadă că el este reprezentant al ultimei redute de politicieni români, iar dacă strada nu îi vrea nici pe aceștia, nu au decât să emigreze (cum le ura altcineva) sau să-i voteze pe...bulgari.
Mai lăsați-mă în pace... cu diaspora, este cea mai cuminte interpretare pe care o poți face declarației lui Ioan Rus:
„ Au poate 1500 de Euro salariu. De banii ăștia copiii se fac golani acasă și nevastă-sa curvă.”
Lipsa ancorării în realitate și a respectului față de ceilalți fac din fostul vicepremier, ministru de Interne și ministru al Transporturilor un veritabil exemplu de „Așa nu!”
Mai lăsați-mă în pace... cu ciobanii acoperiți!.. este atitudinea Cristianei Anghel în cazul protestului oierilor, pentru că a devenit o măsură simplă și la modă ca atunci când vrei să discreditezi pe cineva, să îl acuzi că este ofițer acoperit. Vrând să se scuze pentru jignirile aduse unui oier, aceasta declara:
„I-am zis că e prost. 'prost' înseamnă om din popor, în dicționar. Dacă nenea acela era oier autentic, îl luau până acum televiziunile și îl purtau precum sfintele moaște. Eu am stat dimineața, când am venit la Parlament, cu oierii. Ne-am îmbrățișat, pupat, toți aveau căciuli de oaie, care miroseau a oaie - oaie”
Mai lăsați-mă în pace... cu problema cluburilor, e atitudinea fostului primar al Sectorului 4, Cristian Popescu Piedone, atunci când declara:
„O problemă ar fi şi programul inspectorilor pentru că aceste cluburi au activităţi pe timp de noapte, iar multe instituţii de control, printre care şi primăria îşi închid porţile la orele 16:30”.
Cu alte cuvinte, nu sunt vinovați inspectorii că programul lor e pe timp de zi, când clubul are porțile închise. Dacă vrem să-i punem să stea peste program pentru a putea inspecta loalurile pe timp de noapte, poate că ar trebui să le oferim mai multe beneficii sau poate chiar... niște pensii speciale?!?
Mai lăsați-mă în pace...cu președintele, trebuie să fi gândit fostul premier Victor Ponta când a declarat că Iohannis „S-a dus ca surda la horă și cum s-a dus așa s-a și întors”. Această declarație nu merită niciun comentariu, e de ajuns să scoți în evidență că e rostită de prim-ministrul la acea vreme Victor Ponta la adresa președintelui Klaus Iohannis. Lăsând la o parte numele lor și concentrându-ne doar pe funcțiile avute, în mod normal, o declarație de acest gen nu poate fi nici trecută cu vederea și nici acceptată.
Mai lăsați-mă în pace pare să fie și deviza doamnei senator Florina Ruxandra Jipa. Doar că în cazul ei nu e necesar să extragi dintre rânduri acest înțeles, pentru că o spune clar și răspicat. După ce l-a uns cu mir pe Șova și a declarat că ea tot timpul a respectat legea, în calitate de avocat, judecător și parlamentar, întrebată cum se ia decizia în privința încuviințării arestării, după regulamentul Senatului sau după Constituție, aceasta răspunde: „Măi, lăsați-mă cu Constituția.”
În concluzie, celor care gândesc sau declară de la „ Mai lăsați-mă în pace cu diaspora” până la „Mai lăsați-mă în pace cu Constituția”, s-ar putea ca în 2016 românii să le asculte dorința și să îi lase în pace definitiv.
