La magazinul de la colț, o doamnă în capot a intrat, a dat ”bună seara!” și i-a urat vânzătoarei, cu o voce plină și veselă, ”La mulți ani!”. Femeia de după tejghea, cu mâinile roșii de frig, i-a mulțumit cu un zâmbet larg, tremurând pe cei câțiva mărunți – rest la punga cu biscuiți vărsați.
La magazinul de la colț, mă nimeresc, în fiecare zi, cu oameni de tot felul – bărbați obosiți, cu lista de cumpărături pe hârtii mototolite, gospodine cu sprâncene subțiri, pensate și pretenții la alesul roșiilor din cutie, copii cu ochii zgâiți la ciocolata de 3 lei și 10 bani, pensionari meticuloși și dornici de vorbă. Pun pariu că vânzătoarea îi cunoaște deja pe toți – am văzut după cum îi salută, după cum râde la glumele lor. E mereu între ei un fel de comuniune domestică, de tovărășie. Ei sunt oamenii care se întâlnesc acolo să își ia nimicuri de tot felul, poate și de trei ori pe zi. Oamenii care se recunosc și își urează de ziua țării lor.
Patria de la colț: România banilor mărunți, țara socotelii atente, țara rafturilor îndesate cu mărunțișuri ieftine – lucruri care îți țin gospodăria pe linia de plutire, cu detergenți, pâine, crenvurști, pastile pentru țânțari, becuri dacă ți se ard, pastă de dinți, acetonă și kiwi etc.
Astă-vară s-au întors, în cartier, pentru două-trei săptămâni, românii plecați afară. Toată lumea a fremătat diferit și treaba s-a schimbat total la magazinul din colț. Au început, ca niciodată, să se schimbe hârtii de 100 – lucru care a încurcat-o tare de tot, pentru o vreme, pe tânăra ucenică a vânzătoarei – o fată frumoasă, cu gene lungi, unghii pictate și câteva clase primare. Românii ăștia s-au purtat toată luna lui august bine îmbrăcați; au stat, la vedere, pe băncile din fața blocului, până seara târziu, răspândind în aerul nopții, miros dulce de parfum, gel de păr și voci apăsate. Au stat la vedere, cu mândria omului care și-a depășit condiția, până i-a văzut și admirat toată lumea. Copiii lor s-au plimbat în grupuri și au râs zgomotos până târziu, spre disperarea vecinilor. M-am gândit că vânzătoarea de la colț e fericită, că îi merge vânzarea ca niciodată. Am găsit-o nervoasă, vorbind singură, printre dinți. Nu i-a plăcut de ei. I-au stricat ritmul, ”au venit cu gura mare și tupeu” – zice ea. ”Să plece la ei, acolo!”
Acum la colț e iarnă, prima zi de iarnă și, la magazin, treaba a revenit de mult timp, la rutina obișnuită. Oamenii coboară, din când în când, târșindu-și papucii, să mai ia o pâine sau pufuleți pentru copii. Se întorc repede, să vadă la televizor parada și emisiunile cu mulți români fericiți, bătând hora în jurul grătarului. Au apărut, la multe balcoane, stegulețe tricolore și primele instalații de pom. Pe scara blocului miroase a sos, jos, în parcare, un bărbat își șterge cu duioșie, mașina. Dacă mergi la magazin, sigur întâlnești români de-ai noștri, gata să îți ureze ”la mulți ani”.
Poți să vii acolo, dacă vrei să vezi România și lucrurile care ne leagă – banii noștri drămuiți, strălucirea îndesată a ambalajelor de plastic, capoatele înflorate și veselia omului într-o zi de nemuncă!
Comentează