România nu mai funcționează în parametri bugetari normali, avertizează Bogdan Petre, vicepreședinte al Asociației pentru Studii și Prognoze Economico-Sociale (ASPES), într-o amplă analiză publicată în „Economistul”. Potrivit acestuia, semnalele unei crize profunde sunt transmise chiar de Ministerul Finanțelor, care a emis recent un document ce introduce o programare strictă a cererilor de deschidere a creditelor bugetare, diferențiată pe tipuri de cheltuieli.
Astfel, salariile și plățile sociale trebuie solicitate până pe data de 20 a fiecărei luni, în timp ce restul cheltuielilor pot fi cerute ulterior. Deși pare o măsură tehnică de optimizare, în realitate este o confirmare indirectă a unui blocaj de lichiditate la nivelul statului, susține Petre.
România operează în prezent cu un deficit bugetar de peste 8,7% din PIB și o datorie publică ce se apropie de 60% – pragul de alertă impus la nivel european. Țara funcționează pe baza împrumuturilor costisitoare, cu dobânzi de aproximativ 8%, cele mai ridicate din Uniunea Europeană, într-un context în care reformele reale lipsesc.
Noua procedură presupune că statul plătește doar ceea ce nu poate fi amânat. Salariile și pensiile sunt prioritizate, în timp ce alte cheltuieli – investiții, întreținere, proiecte europene sau contracte publice – pot fi întârziate, reduse sau blocate temporar. Această strategie de avarie nu este un model sustenabil de economie planificată, atrage atenția Bogdan Petre.
Efecte în lanț asupra economiei reale
Consecințele acestei gestionări de criză riscă să devină dramatice pentru economia reală. Companiile care derulează proiecte cu statul – constructori, furnizori sau prestatori de servicii – sunt obligate să-și achite la timp obligațiile fiscale, în ciuda faptului că statul întârzie plățile către ele. Astfel, aceste firme sunt nevoite să contracteze împrumuturi scumpe pentru a-și plăti angajații și contribuțiile, ceea ce va genera:
Un val de insolvențe și falimente, în special în domeniul construcțiilor și al serviciilor externalizate;
Concedieri masive, mai ales în zonele dependente de investiții publice;
Blocaj pentru IMM-uri și subcontractori;
Presiune suplimentară pe bugetul de stat pentru plata șomajului și sprijin post-faliment.
Petre avertizează că acest blocaj sistemic se va extinde rapid în toate sectoarele: construcții, IT, agricultură, educație și sănătate. Fără intervenții urgente și restructurări, criza riscă să devină ireversibilă.
Control politic asupra banului public
Procedura introdusă de Ministerul Finanțelor oferă, în opinia analistului, un instrument discreționar de control politic asupra fondurilor publice. Bugetul nu mai este un instrument de planificare, ci unul de criză, unde prioritățile sunt stabilite politic, de la lună la lună.
Această lipsă de disciplină bugetară, coroborată cu un sistem administrativ clientelar și improvizat, face imposibilă o guvernare eficientă. Spre deosebire de alte state europene – Germania, Olanda sau țările nordice – care funcționează pe baza unor bugete predictibile și transparente, România continuă să mimeze normalitatea, în ciuda realității financiare grave.
Reforma amânată, riscul colapsului
Analiza subliniază că statul român este supradimensionat și ineficient, iar fără o reformă profundă a aparatului public, riscurile unui colaps economic cresc alarmant. Măsuri urgente precum reducerea birocrației, auditarea reală a instituțiilor, digitalizarea și eliminarea risipei sunt esențiale pentru evitarea unei recesiuni în 2025.
În plus, veniturile prognozate în rectificarea bugetară sunt, potrivit lui Petre, nerealist de mari, ceea ce ar putea duce la creșterea suplimentară a datoriei publice. Supraestimarea încasărilor, în paralel cu cheltuieli nemodificate, va necesita noi împrumuturi – adâncind dependența de finanțare externă și amplificând costurile deja ridicate ale creditării.
Concluzia analistului este tranșantă: România nu își mai poate permite să ignore adevărul fiscal. Fără o restructurare dureroasă și asumată, statul riscă un colaps sistemic. Vinovăția pentru această situație nu revine alegătorilor, ci decidenților politici din ultimii ani, care au condus țara prin politici iresponsabile și decizii hazardate. Într-un peisaj dominat de provizorat – cu un președinte, guvern și prim-ministru interimari – perspectivele rămân sumbre în lipsa unei schimbări radicale de direcție.
Comentează