Premium
Romanul "Exuvii" de Simona Popescu a apărut în limba bulgară, la editura Gutenberg, în traducerea Lorei Nenkovska, potrivit news.ro.
Enigmaticul titlu al cărţii spune, într-un fel, totul: căci „exuviile” sunt pieile lepădate, carcasele subţiri lăsate în urmă de fluturi atunci când ies din pupe, învelişurile năpârlite ale vietăţilor care, crescând, se transformă cu totul. La fel facem şi noi cu ipostazele noastre vechi, infantile, imature, pe care le îngropăm în uitare.
Simona Popescu, ea, nu poate şi nu vrea să le abandoneze: le strânge, le colecţionează, le suprapune într-un timp prezent care, ca într-o sincronie perpetuă, adună toate vîrstele precedente la un loc. Credinţa ei este că psihologia individuală, identitatea, personalitatea îşi pierd consistenţa dacă renunţă la paşii anteriori. Nu suntem doar ce suntem, ci şi ce am fost. Iar adevăratele abisuri ale fiinţei se ascund în trecut, în experienţele înstrăinate ale avatarilor care ne-au purtat numele.
„Simona Popescu este o scriitoare de o mare originalitate. Simonologia e un domeniu de cercetare care-i aparţine, deschis în continuare celor mai neaşteptate descoperiri.” (Gheorghe Crăciun)
Citește și: BREAKING Sorina Pintea pierde PRIMUL MECI cu DNA
„O sinceritate dezarmantă, dezarmată, savuros-periculoasă dacă nu eşti tu însuţi antrenat în scufundări la adîncimi perfid-voluptuoase. Citesc o carte despre mine! Nu-s original.” (Emil Brumaru)
„Exuvii este un roman pe care se pot exersa o serie întreagă de abordări critice, de la cele tematice până la eseuri despre corporalitate, alteritate, identitate sau feminism. Orice abordare îşi are aşadar temeiul ei. Esenţial la acest roman este, cum ar spune Eco, faptul că poate institui noi date de cod sau de enciclopedie.” (Marius Chivu)
Simona Popescu (n. 1965) a absolvit Facultatea de Litere a Universităţii Bucureşti în 1987. În prezent este conferenţiar universitar la aceeaşi facultate. Volume de poezie: "Xilofonul şi alte poeme" (1990; traducere în limba maghiară, 1998); "Pauză de respiraţie" (coautor, 1991); "Juventus" (1994); "Noapte sau Zi" (1998); "Juventus şi alte poeme" (antologie, 2004); "Lucrări în verde. Pledoaria mea pentru poezie" (2006); poeme în mai multe antologii publicate în ţară şi în străinătate. Proză: "Exuvii" (ed. I, 1997; ed. a II-a, 2002; ed. a III-a, Polirom, 2004; ed. a IV-a, Polirom, 2007; ed. a V-a, Polirom, 2011; ed. a VI-a, Polirom, 2016; traducere în limba poloneză, 2002, în limba maghiară, 2008, şi în limba franceză, 2016); "Rubik" (roman colectiv, coord., Polirom, 2008). Eseuri: "Volubilis" (1998); "Salvarea speciei. Despre suprarealism şi Gellu Naum" (2000); "Clava. Critificţiune cu Gellu Naum" (2004); "Autorul, un personaj" (2015).
A obţinut numeroase premii literare.
Lora Nenkovska este lector de limba şi literatura română la Universitatea „St. Kliment Ohridski” din Sofia. A tradus în limba bulgară autori precum Matei Vişniec, Petru Cimpoeşu, Mircea Eliade, Dan Lungu, Claudiu Komartin, Elena Vlădăreanu, Simona Popescu, Ioan Es. Pop, Max Blecher şi alţii.
Lora Nenkovska despre Exuvii: "Acesta este un roman foarte important pentru literatura română. A fost publicat în 1997, a fost republicat de unsprezece ori de atunci, a fost inclus în manualele de literatură şi a însoţit formarea generaţiilor de cititori de mai bine de două decenii. Exuvii este într-adevăr un roman reprezentativ pentru literatura postmodernă. […] Exuvii este o carte experimentală. Nu este o naraţiune care ne duce din punctul A pentru a ajunge şi a termina logic în punctul B. Pregătiţi-vă să urcaţi şi să coborâţi în spirală şi să călcaţi în apele adânci ale unei prozei-labirint. La prima vedere, poate părea că aceasta este o poveste despre copilărie, adolescenţă sau căutare de sine, dar aceasta nu este un jurnal, nici nu este o naraţiune care are ca scop construirea imaginii unei persoane în creştere şi maturizare. Mai degrabă, ni se oferă o naraţiune a tuturor acelor feţe-fiinţe-esenţe din care suntem construiţi, cum ar fi păpuşa rusă de lemn matrioşka, ce ascunde în interiorul nenumăraţilor fraţi identici mai mici o întreagă „societate feminină”, în cuvintele Simonei Popescu".
