DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play Windows Phone Store
CELE MAI NOI ȘTIRI ȘI ALERTE BREAKING NEWS: ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

(R)omul de lângă tine

nicusorDan2

„Am stat de vorbă cu niște copii atât de frumoși și de deștepți, că nici nu ziceai că sunt țigani”!

Fraza asta am auzit-o de la niște mari specialiști în educație care erau angrenați într-o echipă cu care lucram într-un program care viza facilitarea accesului la educație de calitate a copiilor romi. Nu era prima dată când auzeam o astfel de remarcă în public, însă parcă niciodată nu m-a durut atât de tare: acum venea de la un om care se considera „corect” și „promotor al nondiscriminării”. M-a pufnit un râs nervos și recunosc că mintea  mi s-a umplut de o flegmă pe care simțeam nevoia să o proiectez înspre respectiva persoană. Mi-am înghițit gândul și am întrebat cu o voce care, în ciuda dorinței de a arăta că sunt stăpân pe mine, trăda iritarea: „și nu te supăra, însă cum îs țiganii? Nu de alta, însă sunt și io curios????”. Omul nostru rămâne un pic surprins și exclamă, oarecum nevinovat „Hai mă, Gelu, că tu înțelegi ce am vrut să zic!!!”. I-am zis că nu înțeleg însă nici nu insist să înțeleg, nu de alta însă chestiile rasiste îmi sunt greu de digerat.

A nu se crede că respectivele persoane sunt genul de oameni care îl regretă pe Antonescu. Nu sunt nici genul de oameni care consideră că romii nu sunt români, că ar trebui schimbat numele minorității pentru a nu se confunda cu numele țării și alte asemenea aberații asumate de rasiștii radicali. Unii dintre ei sunt tipologia hipsterului bucureștean care se îmbracă gipsy, ascultă Mahala Rai Banda, frecventează localurile cool din oraș și fac parte din așa numita „societate civilă” activă. Unii dintre ei sunt chiar mai mult de-atât: sunt activi în a apăra drepturile „victimelor rome”, clamând egalitatea și nondiscriminarea în celebrele cazuri de evacuări forțate din sectorul 3 și 4 sau mărșăluind în încercarea de a atrage atenția asupra diverselor abuzuri ale poliției.

Atunci când etnicul rom nu mai este, însă, victimă, ci dorește să fie egalul lor, situația se schimbă. Mai mult chiar, atunci când este agresat de un etnic rom, își explică această situație prin „caracteristicile violente specifice ADN-ului etniei romilor”.

Acest mod de gândire și relaționare este, pentru mine, doar un alt fel de rasism, mult mai rău decât cel asumat, pentru că este mult mai greu de depistat, și pe cale de consecință te poți apăra împotriva lui cu mult mai puțină eficiență. Îmi place să numesc acest tip de reacție „rasism colonizator”, cu trimitere la ceea ce conquistadorii au făcut cu populațiile băștinașe când le ofereau oglinzi în locul bogățiilor pe care aceștia le aveau: le zâmbeau, beau cu ei, chiar se înrudeau cu aceștia, însă îi tratau, mai întotdeauna ca niște sălbatici, proști și ignoranți.

Cam asta a făcut si dl. Nicușor Dan, candidatul USB la Primăria București, acum 2 zile când a simțit nevoia sa identifice niște posibile „unelte de intimidare” ale unui contracandidat prin prisma unei presupuse apartenențe etnice. Sălbaticii romi, „îmbrăcați in haine specifice” au venit sa vandalizeze cortul USB și dumnealui a cerut ajutorul politiei. Ce s-ar fi întâmplat dacă niște tipi, susținători ai dlui Dan, ar fi descins în Piața Obor, sau într-un cartier unde se știe că locuiesc romii, și ar fi dat foc la case? Ce s-ar fi întâmplat daca în urma acestei povestiri, emoția ar fi fost atât de mare încât oameni ar fi murit în conflictele de după? Ce s-ar fi întâmplat dacă, pe fondul antagonizării românilor față de romi, realizată prin menționarea presupusei etnii a celor care au amenințat, unii români ar fi luat la bătaie pe cei care „păreau romi”, folosind criteriile matematicianului Dan (hainele și, eventual, culoarea pielii).  Dacă cumva credeți că e imposibil un astfel de scenariu, vă rog să rememorați/citiți cum s-au întâmplat lucrurile la Hădăreni, Mihail Kogălniceanu sau în oricare dintre cele peste 30 de cazuri de conflicte interetnice îndreptate împotriva romilor care au avut loc după 1990.

Pentru domnul Dan, și pentru cei ca dumnealui, atunci când sunt o „victimă” care poate fi folosită pentru a arăta cât de principial și de deschis către valorile europene este, sunt cetățean. Daca am studii și sunt un cetățean normal, sunt un „model pentru ai mei” și o „exceptie”. Dacă nu put, sunt o dovadă că „nu sunt ca ceilalți”. Dacă stau într-o poziție relaxată, sigur mă gândesc cum să îi fur sufletul prin vrăjile pe care le fac. Dacă îi spun că mă tratează ca dracu’ și că e rasist, devin agresiv ca un țigan. Atunci când fur/înjur sau ameninț, o fac pentru că așa e țiganul și că mă cert ca la ușa cortului. Atunci când îmi exprim părerea, mă țigănesc. Iar atunci când port haine colorate, nu sunt, în niciun caz, hipster.

Declarația lui Nicușor Dan nu e este o noutate în spațiul public românesc. Ca și dumnealui au făcut Adrian Năstase, Adrian Cioroianu, Theodor Baconschi, Traian Băsescu și mulți alții. Dar parcă niciodată nu a durut atât de tare…

PS: Cu ceva timp în urmă, una dintre colegele mele din mișcarea asociativă, neromă fiind, mi-a mărturisit că simte nevoia să ia o pauza după ce mintea sa a judecat un om cu care avusese o dezbatere profesională prin prisma etniei pe care o avea (fir-ar el al naibii de țigan). I s-a făcut rușine de ce a putut să gândească și, da, s-a retras pentru o perioadă, simțind nevoia să își exploreze sufletul și mintea în căutarea propriilor limite. Ii mulțumesc că mi-a arătat ce înseamnă normalitatea…

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.