Sănătatea românilor și soluția statului pentru disponibilitatea medicamentelor, cazul oncologicelor

Piața farmaceutică este dinamică, iar lipsa medicamentelor este o realitate cu care se confruntă toate statele. Această situație este generată de mai mulți factori, dar printre cauzele principale este faptul că producătorii de medicamente au obiective comerciale, legate de prețul medicamentelor și profitabilitate, cărora statele le pot răspunde prin politici care să mențină echilibrul între necesitatea asigurării medicamentelor și necesitatea unui preț accesibil pentru pacienți.

Experţii din toată lumea lansează un avertisment îngrozitor: Omenirea riscă să piardă 'războiul' cu SIDA

Pentru a înțelege evoluțiile de pe piața farmaceutică națională trebuie privite condițiile pieței, în ansamblul lor. În primul rînd, Romania alocă încă, raportat la celelalte state europene, o sumă mică pentru Sănătate, pe cap de locuitor. 400 de euro este cheltuiala anuală pe cap de locuitori, conform Eurostat. Prin comparație, alte state europene: ca Polonia, de exemplu, alocă 718 euro pe cap de locuitor; Italia și Spania, alocă aproape 2.000 de euro pe cap de locuitor. În al doilea rând, scăderea preţurilor medicamentelor, în 2015 a avut efect invers:  accesul la medicamente nu doar că nu a crescut, ci chiar a scăzut, producătorii retregand de atunci, aproximativ 2000 de medicamente din cauza faptului că nu mai era rentabil să mai ţină pe piaţă produse ieftine.

În acest context, trebuie privite retragerile comerciale și dispariția de pe piață a imunoglobulinelor sau oncologicelor, chiar și a unor produse cu prețuri mai reduse, cazul Cisplatin. La acest punct, o întrebare se ridică legitim : depășește obiectivul comercial ale companiilor farmaceutice de a face profit, obiectivul de sănătate publică, de a asigura medicamente pentru pacienţii ?

Realitatea pietei reflecta faptul ca deşi obiectivul asigurării disponibilităţii medicamentelor pentru pacienţi ar trebui să primeze, în condițiile în care vânzarea unui medicament nu mai este profitabilă, companiile retrag medicamentele. Companiile farmaceutice au obligaţia notificării din timp a autorităţilor şi sunt obligate prin lege că continue livrările pentru o perioadă, după cum este reglementat în OMS 269/2016, privind Obligaţia de Serviciu Public, însă există și excepţii de la OSP (cazul unei probleme de producţie).

STENOGRAME din dosarul fraudelor din sănătate în care DNA a ridicat zeci de suspecți - Spăgi în bani, Pampers și medicamente

O altă cauză a lipsei, este chiar lipsă de informaţii la nivelul pacienţilor, medicilor, farmaciilor, ori pentru a putea preveni o criză sau pentru a putea răspunde rapid unui moment de lipsă, este nevoie de schimb permanent de informații între toți jucătorii de pe piață. Este ceea ce s-a întâmplat și în criza de oncologicelor, când autorităţile au constatat că există unităţi sanitare care au raportat lipsa unor medicamente, deşi acestea existau în stocurile distribuitorilor. Sau situaţia în care în spitale existau stocuri din medicamente cu aceeaşi substanţa activă ca a medicamentului lipsă, generice, însă informația nu a ajuns la pacienți.

Toate aceste cauze ale deficitului sau discontinuităţii temporare a medicamentelor se repetă şi afectează pacienţii, însă obiectivul esențial trebuie să fie identificarea soluțiilor care să ajute oamenii care au nevoie de tratamente. Ce se întâmplă în realitate, de multe ori însă, nu este un efort de identificare a soluțiilor, ci o încercare de a distrage atenția , focalizând discuția pe o pistă falsă: așa cum se întîmplă când lipsa unor medicamente este prezentată ca fiind generată de exportul în statele membre.

În România, politica prețului redus a contribuit la lipsa medicamentelor: și așa cum aminteam mai sus, criza imunoglobulinelor și criza oncologicelor fiind urmarea retragerii de către companiile producătoare din cauza prețului redus. Statul are obligaţia de a găsi soluţii care să asigure disponibilitatea medicamentelor.

Regulamentul (CE) nr. 883/2004 oferă posibilitatea de a trimite pacienții care suferă de cancer în statele UE pentru diagnosticare și tratamente care nu sunt disponibile în Romania. Finanțarea Romaniei este încă redusă, raportat la nevoia populației , în cadrul căreia se constata existența în medie a 2-3 afecțiuni cronice /persoana și o frecvență mult mai ridicată a îmbolnavirilor.

De aceea, este prioritară pentru Romania facilitarea accesului pacienților la o gamă cât mai largă de medicamente, la prețuri accesibile, pentru a nu pune sub presiune bugetele alocate medicamentelor.  Și aici apare soluția reglementării importului paralel. Prin importul paralel statul câștigă o pârghie suplimentară  de acțiune pro-pacient și o soluție concretă pentru lipsa medicamentelor, generată de retrageri comerciale sau momente de discontinuitate în aprovizionare.

Medicamentele importate paralel, care se elibereaza pe baza de prescriptie medicala, trebuie incluse în același regim de pret si compensare cu al medicamentelor importate în mod direct, mai ales că cadrul legislativ deja există. Importul paralel este reglementat în legislaţia europeană - conform articolul 34 din Tratatul de funcționare al Uniunii Europene, dar  și în legislaţia românească - pe baza Procedurii de eliberare a AIP-urilor din 2008. Medicamentele eliberate pe baza de prescriptie importate paralel nu sunt incluse încă în Lista cu denumiri comune internaționale ale medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală.