In schimb, rusii au folosit tancul T-34. Acesta avea o groaza de neajunsuri : nu avea un filtru de aer eficient sau transmisii bune, nu avea ambreiaj rezistent, iar la începutul războiului, turela de 2 oameni era un dezavantaj notabil pe front, ca si lipsa echipamentului radio.
T-34 a dominat insa pana la urma, câmpul de luptă. Se fabrica repede si mult, proiectul era modificat din mers iar tancul se repara rapid, chiar pe front, daca era cazul. Șenilele late au făcut si ele diferența, tancul sovietic fiind mult mai mobil decât cele germane, care se afundau în noroi fiindcă aveau șenilele prea înguste pentru greutatea lui și o suspensie inferioară. Motorul diesel era mult mai puternic, mai rezistent și consuma mai puțin carburant decât motoarele pe benzină folosite de germani. Acestea din urmă trebuiau pornite din 15 în 15 minute pentru a le menține funcționale în condițiile iernii din Rusia.
Desi autentic pro-occidentala, lumea politica romaneasca a adoptat tacit, in ultima vreme, modelul tancului rusesc.
Partidele in ansamblul lor, dar si politicenii, se fabrica usor si dispar asisderea, fiind inlocuiti cu alte „componente” similare – ca doctrina, mesaj, tipologie.
E prea mica „turela” unui partid pentru a incapea toti ? Nu-i nimic, se fabrica inca 2-3 „tancuri” politice similare (gen PMP, Forta Civica etc. sau UNPR, PRL s.a.m.d) si se trimit pe front. Daca se strica sau sunt ineficiente – asta se vede mai ales in ziua votului – se inlocuiesc rapid cu altele.
Din pacate, realitatea arata ca in Romania „lucrul bine facut” este de cele mai multe ori cu caracteristici estice.