Premium
Între 18 și 27 iunie 2016, în Creta, ar trebui să aibă loc al VIII-lea Sfânt și Mare Sinod al Bisericilor Ortodoxe. La mai bine de 1000 de ani de la ultimul astfel Sinod, Biserica creștin ortodoxă simte în mod clar nevoia unei sesiuni sinodale la care să participe toate bisericile ortodoxe autocefale, pentru a se putea lua niște decizii în concordanță cu timpurile pe care le trăiește întreaga lume. Pregătirile legate de acest Mare Sinod au început încă din 1961, și abia anul acesta au fost definitivate și temele care vor fi abordate:
- Misiunea Bisericii Ortodoxe în lumea de astăzi
- Diaspora ortodoxă
- Autonomie și mijloacele prin care aceasta este proclamată
- Taina Căsătoriei și impedimentele ei
- Importanța postului și respectarea sa
- Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine
Bisericile participante la acest mare Sinod pan-ortodox sunt: Patriarhia Ecumenică a Constantinopolului; Patriarhia Alexandriei; Patriarhia Antiohiei; Patriarhia Ierusalimului; Biserica Ortodoxă Rusă; Biserica Ortodoxă Română; Biserica Ortodoxă Sârbă; Biserica Ortodoxă Bulgară; Biserica Ortodoxă Georgiană; Biserica Ortodoxă a Ciprului; Biserica Ortodoxă a Greciei; Biserica Ortodoxă Poloneză; Biserica Ortodoxă Albaneză și Biserica Ortodoxă Cehă și Slovacă.
Sinodul din Creta – eșec sau împlinire a voinței Divine?
Cu doar câteva zile înainte de începutul Sinodului, lucrurile se precipită destul de mult. Biserica Ortodoxă Bulgară, alături de Biserica Ortodoxă Sârbă, au anunțat că se retrag de la Sinod. Biserica Ortodoxă Bulgară invocând mai multe motive, printre care inclusiv așezarea invitaților pe scaune, respectiv costurile deplasării, în timp ce Biserica Ortodoxă Sârbă invocă inclusiv dispute cu BOR pentru intervenția Patriarhului Daniel în organizarea internă a sârbilor. Nici Biserica Ortodoxă Rusă nu este prea hotărâtă. Biserica Antiohiei este și ea supărată. De notat că, în absența fie și a unei singure Biserici, Sinodul își pierde statutul de pan-ortodox și hotărârile sale nu sunt obligatorii de aplicat.
Controversele Sinodului
Marea problemă și controversă a acestui Sinod este dată de actul presinodal „Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine„, act prin care se dorește o implicare mai puternică a Bisericii Ortodoxe în Mișcarea Ecumenică. Se dorește, practic, realizarea unui mare pas spre restaurarea unității creștine.
O altă controversă este legată de punctul 22 din proiectul document prin car Sfântul și Marele Sinod își dă dreptul de a fi ultim judecător competent în materie de credință, lucru care intră în contradicție cu învățăturile și deciziile luate la celelalte Sinoade Ecumenice.
Această dispută este vizibilă și în cadrul Bisericii Ortodoxe Române. Deschiderea spre ecumenism a Patriarhului Daniel nu este văzută cu ochi buni de monahii dinspre zona Moldovei și Bucovinei, cei care de altfel au și redactat o scrisoare de protest către Mitropolitul Teofan.
Aceeași situație și în cazul Sfântului Munte, extrem de vehement în ceea ce privește caracterul extrem de ecumenic al unor decizii ce vor fi luate la Creta. Ne aflăm așadar în fața fie a unui mare succes (din ce în ce mai puțin probabil) sau a unui eșec incontestabil al Bisericilor Ortodoxe de a se reuni și de a lua unele decizii extrem de importante pentru viitorul creștinătății, în contextul social, politic, economic din zilele noastre.
Nu degeaba, toți ierarhii au cerut creștinilor și preoților de pe tot cuprinsul ortodoxiei să înalțe rugăciuni: „Clerul de mir sau din mănăstiri și credincioșii și monahii sunt solicitați să se roage, să fie împreună în duh sobornicesc, pentru că, de fapt, consensul Bisericii în Sinod și în întregimea ei este expresia unității sau a comuniunii de credință.
Nu toți pot participa, dar toți au responsabilitatea de a contribui, de a sfătui și, mai ales, de a se ruga ca Duhul Sfânt și nu un duh lumesc să călăuzească lucrările viitorului Sinod Panortodox.„ (PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române)
