Premium
Săptămâna trecută Mugur Isărescu vorbea despre o creștere economică "robustă și sustenabilă". Însă, raportul Curții de Conturi despre activitatea Ministerului de Finanțe ne-a arătat că de trei ani și datoria publică a crescut constant și la fel de robust și sustenabil. Îndatorarea a depășit finanțarea deficitului bugetar, iar riscul de solvabilitate se mărește îngrijorător.
Așadar, creșterea economică prezentată ca solidă are la baza ei un butoi cu pulbere, o bombă cu ceas numită datorie publică de aproape 45 % din PIB. Atunci despre ce "sustenbilitate" și "robustețe" vorbim? E ca și cum s-ar bucura un pasager rămas fără barcă pe Titanicul care se scufundă, dar care are micul dejun inclus.
Apoi, cum să te mulțumească o creștere economică care nu se bazează pe investiții? În 2014, ponderea împrumuturilor externe contractate în scopul finanţării unor proiecte prioritare pentru economia românească din totalul datoriei publice guvernamentale externe a cunoscut cel mai mic nivel din ultimii ani - de 23%. Iar din banii pentru investiții s-au alocat o parte și pentru datoria externă. Datoria publică guvernamentală internă directă a fost utilizată aproape în totalitate pentru finanțarea deficitului bugetului de stat și refinanțarea datoriei publice, finanțarea de proiecte având o pondere absolut neglijabilă - de 0,1% din totalul datoriei publice guvernamentale interne.
Analiza situației financiare de la finele primelor patru luni ale anului anulează însă idea creșterii economice reale în sine. Bugetul general consolidat a înregistrat un excedent de aproape șase miliarde de lei la finalul lunii aprilie 2015. Suma este echivalentă cu 0,85% din PIB-ul prognozat și provine în proporție de trei sferturi din excedentul bugetelor locale.
Tot panseluțele, săracele. Frica naționalizată de DNA a blocat proiectele aducătoare de șpăgi ale edililor, astfel că prin scăderea investițiilor locale s-a creat un excedent nenatural, toxic, provenit dintr-o inactivitate administrativă locală. Din nefericire, pe lângă micile afaceri locale bănoase care s-au oprit de frică - ceea ce nu e rău -, și celelalte investiții locale, strict necesare, s-au blocat. Teama de DNA a înghețat mâinile cu stilourile gata să semneze ale primarilor sau președinților de consilii județene. Fuga de responsabilitate generalizată din ultima jumătate de an se vede foarte clar în diminuarea cu 31% a cheltuielilor de capital - de la 3.08 miliarde de lei in prima treime a lui 2014 la 2,14 miliarde de lei în 2015, în condițiile în care banii și așa nu erau suficienți, nevoile stricte din domeniile vieții publice rămânând și mai pe larg nesatisfăcute.
În concluzie, o creștere economică nu poate deveni robustă atunci cînd subîntinde o datorie publică care nu mai poate fi controlată. Iar creșterea sustenabilă nu se poate baza pe inacțiune, pe teama de a propune sau finaliza proiectele de investiții fără care o țară nu poate avea nici un fel de perspectivă.
