Premium
Dacă ar fi să pun un pariu, aș spune că numele noului președinte va fi... Nepăsare. Indiferent cum îl cheamă de fapt în buletin. De aceea, miza acestor alegeri este doar pentru cei din preajma candidaților și pentru structurile de putere care îi sprijină. Pentru oamenii din spate da, este esențial cine câștigă, pentru că victoria sau înfrângerea se răsfrânge în avantaje directe, respectiv în pierderi. Aceste alegeri, ca și celelalte de 25 de ani încoace, sunt importante doar pentru politicieni și pentru oamenii din preajma lor. Ei au de câștigat sau de pierdut ceva. Pentru români, rezultatul este garantat nul. Sau chiar pe minus, dacă socotim banii cheltuiți pentru acest proces complicat și costisitor care nu aduce decât schimbarea în rău.
În 2015 vom plăti cu vârf și îndesat costurile unui an electoral. Indiferent cine va ieși președinte. Pentru că Nepăsare nu va fi președintele tuturor românilor, nici măcar al românilor care l-au votat, ci va fi președintele celor care l-au ajutat direct să ajungă președinte. Atât. Iar numărul beneficiarilor este destul de redus.
Un nou președinte înseamnă schimbarea unei gărzi pretoriene cu alta, hămesită, care a luptat din greu să aibă acces la putere. Sau conservarea gărzii și mutarea ei de la un palat la altul. Ce treabă au românii cu toată această poveste? Și ce bine poate să urmeze pentru ei? Sau măcar un rău mai mic? De o vreme încoace, toate relele sunt la fel de mari, așa încât nici teoria răului cel mai mic nu mai are valoare.
În 2004 am avut de ales între doi comuniști, vorba unuia din cei doi candidați finaliști de atunci. În 2009, nu prea am ales, că s-a cam ales pentru noi, spun gurile rele. În 2014 am ajuns în faza în care nu avem între cine alege. Nepăsarea față de nevoile reale ale României și ale românilor va fi marea politică de stat a clasei politice încă multă vreme de acum încolo. Până în clipa în care românii se vor hotărî să ceară altceva. Dar să ceară tare, ca să se facă auziți...
