STUDIU: Un alegător din șase s-a simțit amenințat în campania electorală

Un nou studiu sugerează existența unui nivel înalt al amenințărilor în campania electorală pentru Parlamentul României. Ce înseamnă asta și în ce măsură ne putem încrede în date?

Mircea Comșa și  Camil Postelnicu au scris pentru Romanian Elections Studies un articol bazat pe o cercetare post electorală care investighează, printre altele, numărul celor care ar fi fost amenințați.

La o întrebare simplă, respondenții care se simt amenințați sunt 1,5% din eșantion. Însă studiul folsește și o metodă alternativa, prin care este permisă obținerea unor răspunsuri anonime, care să nu le permită nici măcar cercetătorilor să identifice precis care alegător a fost amenințat și care nu. (Prin alegător înțeleg în acest articol persoană care are drept de vot și nu persoană care a votat în mode real.). Prin această metodă numărul celor care au fost amenințați poate fi estimat la 17% din alegători.

În graficul de mai jos prima cifră este răspunsul direct (DEC) și a doua este ceea ce rezultă din metodologia estimativă (EST).

17% este o cifră este cumva contraintuitivă și, deci, foarte interesantă. La atâtea amenințări, ținând cont și de faptul că oamenii nu rămân absolut tăcuți ci mai împart informații cu prieteni și rude, este de mirare ca subiectul nu este mai des întâlnit în dezbaterea publică.

Pentru o mai bună înțelegere a fenomenului ar fi necesare studii ulterioare, inclusiv calitative, care să arate ce anume se înțelege prin amenințare. Este posibil ca respondentul să amestece amenințări substanțiale și credibile cu simple impolitețuri. Din nefericire, reticența celor amenințați de a vorbi despre asta face asemenea studii dificile.

Există și o oarecare problemă metodologică. Metodologia simplă, care duce la cifra subestimată de 1,5% cetățeni amenințați, folosește o întrebare la plural. "[Niște oameni] v-au amenințat". Metodologia mai complexă menită să obțină răspunsuri mai realiste folosește o întrebare la singular: "...un susținător al unui partid m-a amenințat". Această a doua întrebare mișca atenția de la o acțiune potențial repetitivă și colectivă la o acțiune individuală. Dacă cel puțin un susținător (nu membru, nu militant) a amenințat o dată pe Internet un alegător, atunci acel alegător trebuie, logic, să răspundă cu DA la întrebarea din această metodologie. Nu sunt sigur cât impact are această variație, dar un impact trebuie să existe.

Articolul integral poate fi citit aici.