Premium
A spune că summitul dintre UE și Celac care a avut loc săptămâna aceasta la Bruxelles a fost un succes istoric și o piatră de hotar pentru că două blocuri care nu stătuseră la masă de opt ani au promis că vor întări legăturile, au semnat unele convenții și acorduri bilaterale și 45.000 de milioane de euro au fost promise în investiții viitoare ar fi exagerat. A spune că a fost un eșec, deoarece vetoul unei țări, Nicaragua, față de un paragraf a forțat la punerea unui asterisc și în declarația finală. Adevărul este undeva la mijloc și depinde de abordare. Dacă la nivel tehnic părţile pot fi mai mult decât mulțumite, savoarea politică care rămâne este una dulce-amăruie. S-au făcut progrese și simpla reprezentare la cel mai înalt nivel este o veste foarte bună, dar imaginea care poate rămâne este aceea a unei întâlniri întunecate de două viziuni contrare, și uneori ireconciliabile, despre lume și geopolitică, scrie El Mundo.
Oricât de mult au țipat protagoniștii vânzând beneficiile și reproșând "speculațiile jurnaliștilor", nu sunt doar una sau două propoziții. Are de-a face cu modul de a înțelege piața, relațiile internaționale, regulile, trecutul și viitorul. Cei 27 de europeni și cei 33 din America Latină și Caraibe au vorbit, au negociat și discutat. Au optat pentru legături economice și comerciale, pentru îmbunătățirea relațiilor diplomatice, pentru stabilirea unui tip de structură permanentă, astfel încât numirile să se facă acum mult mai frecvent. Au abordat ranchiunile din trecut, de la colonialism la sclavie. Dar refuzul exprimat de Nicaragua, singura țară din regiune care a votat chiar la ONU cu Rusia sau Coreea de Nord într-o rezoluție privind războiul, a încurcat ultima zi.
Săptămâni întregi s-a discutat pentru că a devenit clar că Celac nu poate susține limbajul propus de diplomații europeni. Nu a fost doar Nicaragua, ci şi Venezuela, Cuba, Brazilia, Honduras, Bolivia. Toți au avut probleme, rezerve. S-a atins, s-a coborât puțin, dar Cei 27 au marcat o limită. Referirea la Ucraina li s-a părut o linie roșie și au fost clari: ori era o declarație semnată doar de cei doi președinți, Charles Michel pentru UE și prim-ministrul Saint Vincent și Grenadinele pentru Celac, ori era semnată de toți în afară de unul. Și până la urmă a fost așa: "Această Declarație a fost susținută de toate țările cu o singură excepție din cauza dezacordului lor la un paragraf", se arată la sfârșitul celor 10 pagini și 41 de puncte.
Europa este foarte clară că Rusia este de vină pentru războiul din Ucraina. Că este vorba despre o agresiune ilegală, brutală și nejustificată. Că singurul răspuns posibil este să ajuți Kievul cu tot ce are nevoie și atât timp cât este nevoie, izolând în același timp Moscova în toate forurile internaționale. Că vina problemelor deficitului de cereale este exclusiv a lui Vladimir Putin. Și că presiunea trebuie menținută la fiecare ocazie. "La Moscova, trebuie să fie foarte dezamăgiți în această seară, dacă Cuba sau Venezuela susțin această declarație", subliniază surse europene de rang înalt. Cu toate acestea, problema este că mulți dintre vecinii sau partenerii săi comerciali, din Africa până în Asia, trecând prin America Latină, nu sunt de acord sau sunt de acord cu multe nuanțe și alte accentuări.
"Ne exprimăm profunda îngrijorare cu privire la războiul în desfășurare împotriva Ucrainei, care continuă să cauzeze suferințe umane imense și care exacerbează fragilitățile existente în economia mondială, limitează creșterea, crește inflația, perturbă lanțurile de aprovizionare, crește insecuritatea energetică și riscurile pentru stabilitatea financiară. În acest sens, susținem necesitatea unei păci juste și durabile. De asemenea, reiterăm sprijinul nostru pentru Inițiativa pentru cereale la Marea Neagră și eforturile Secretarului General al Națiunilor Unite pentru a asigura extinderea acesteia. Susținem toate eforturile diplomatice care vizează o și pace durabilă în conformitate cu Carta ONU", se arată în celebrul paragraf al discordiei.
Toți cei prezenți au insistat că "nu a fost un summit pe Ucraina" și i-au reproșat că a pus degetul pe această problemă, ceva minor, potrivit acestora. Au fost țări precum Chile care au fost ferme, foarte dure împotriva "agresiunii imperiale", fără nuanțe. Dar alții, ca cei amintiți mai înainte, s-au jucat cu ambiguitatea din nou și din nou, subliniind "ipocrizia" condamnării acestui război cu atâta emfază, dar ignorând altele din trecut. Și apăsând pentru mai multe discuții despre alte probleme.
O altă chestiune controversată a fost tocmai paragraful despre trecutul colonial. "Recunoaștem și regretăm profund suferința nespusă adusă milioanelor de bărbați, femei și copii ca urmare a comerțului transatlantic cu sclavi. Subliniem sprijinul nostru deplin pentru principiile și elementele conexe cuprinse în Declarația și Programul de Acțiune de la Durban, inclusiv recunoașterea faptului că sclavia și comerțul cu sclavi, inclusiv comerțul transatlantic cu sclavi, au fost tragedii îngrozitoare în istoria omenirii nu numai din cauza barbariei lor detestabile, ci și în ceea ce privește amploarea lor, natura organizată și, în special, negarea lor cu privire la esența victimelor și că sclavia și comerțul cu sclavi sunt o crimă împotriva umanității", se arată în comunicat.
Surse comunitare explică că totul a fost dificil în pregătirea întâlnirii. Cu trei zile înainte de întâlnire, formatul planificat al meselor rotunde a trebuit schimbat de sus în jos, deoarece au existat amenințări din partea liderilor care nu doreau să participe. S-a dus la o sesiune comună, cu discursuri publice. Și tot în timp se negocia textul până în ultimul moment. "Au fost multe apeluri în weekend", spun ei satisfăcuți.
Pe hârtie sună bine, dar dacă te uiți înapoi la 2015, la summitul anterior, limbajul a fost surprinzător de asemănător. Aceleași speranțe și angajamente de apropiere, menționarea multora dintre aceleași subiecte. Și totuși, au urmat opt ani de indiferență reciprocă. "De data aceasta este diferit pentru că lumea este diferită de cea din 2015" spun importante surse comunitare. "În 2015 nu am avut riscurile acestei lumi bipolare. Ne-am gândit în termeni multipolari în care UE se potrivește. S-au schimbat multe și am învățat multe lecții. Trebuie să ne implicăm mult mai mult și să folosim fiecare oportunitate, fiecare întâlnire, pentru a le ancora la viziunea noastră, pentru a aduce alte regiuni mai aproape de abordarea noastră a unei ordini mondiale bazate pe reguli", adaugă aceste surse.
Summitul a fost un sac mixt. Mulți dintre cei prezenți au participat la Summitul paralel al popoarelor, unde l-au aplaudat pe Fidel Castro ("întotdeauna prezent") sau au strigat "nu vor trece", cerând "încheierea blocadei impuse Cubei". Unde comuniștii spanioli sau portughezi s-au revoltat împotriva liderilor "închiși în buncăre și escortați de tancuri". Alții au făcut fotografii și videoclipuri prin oraș. Giorgia Meloni, într-un discurs pe care Mario Draghi l-ar fi putut semna, i-a condamnat pe cei care vorbesc tot timpul de pace și nu despre invazie și a făcut apel la memoria judecătorilor Falcone și Borsellino. Iar Ungaria și Polonia și-au prezentat propriile revendicări, amenințănd că vor continua blocarea așa-numitului acord post-Cotonou care ar trebui să permită consolidarea relațiilor cu Africa, Caraibe și Pacific.
Întâlnirea avea să întărească legăturile, participanii au putut să stea la masă, să țeasă rețele. Și a ajutat. Jumătate din UE a fost văzută a fi neinteresată, deloc participativă. Și față de mijloacele sale, total indiferentă. Dar, după cum a arătat experiența Comunității Politice Europene, invenția lui Macron de a-i reuni pe cei care aspiră la UE, dar sunt la zeci de ani distanță de a realiza o ipotetică anexare, contactul personal este cel mai important lucru. O discuție nu atât despre valorile comune, cât despre interese, temeri comune. "Acest lucru este foarte util. În două zile nu schimbi mentalitatea nimănui, pozițiile, parametrii, dar este foarte util să ne înțelegem. Sunt lucruri care nu se văd în rapoartele de la ambasade. Este important pentru a putea da instrucțiuni, să observi emoțiile, intensitatea. Întotdeauna spunem după un Summit că este un succes, dar de data aceasta este pe bune", susţin mulţumite surse comunitare. Cel mai bun exemplu, spun ele, este cel al Cubei. Înainte cu o zi, Cuba nu accepta că textul spunea "război împotriva Ucrainei" în loc de "război în Ucraina", dar, după ore întregi de discuții neoficiale cu vecinii celor atacați, a cedat. Victorii mici, dar așa se construiește pacea.
