Premium
Telemedicina, subiect dezbătut și analizat profund în ultima perioadă, a devenit oficială în România prin completarea Legii 95/2006, act legislativ ce vizează reforma în domeniul sănătății. Aceasta reglementează posibilitatea furnizării unor servicii medicale în regim de distanță, de către specialiștii din domeniul medical. Vorbim astfel de teleasistență medicală sau de tele-diagnostic, susține deputatul Camelia Gabrilă, vicepreședintele Comisiei de Învățământ, Știință, Tineret și Sport.
”La scară largă, telemedicina a reprezentat o practică puțin cunoscută și comentată înainte de instaurarea pandemiei de COVID-19, deși acest sistem a fost aplicat pentru prima dată în anul 1950, când agenția aerospațială NASA a folosit asemenea abordări pentru monitorizarea permanentă a stării de sănătate a cosmonauților, sistemul dezvoltându-se constant, alături de progresele majore înregistrate în medicină.
Conceptul de telemedicină se definește prin furnizarea la distanță a serviciilor de asistență medicală, prin utilizarea tehnologiei informației și a comunicațiilor, în situații în care cadrul medical și pacientul nu pot interacționa în mod direct. Această variantă de asigurare a serviciilor în domeniul medical a devenit posibilă cu ajutorul tehnologiilor moderne de telecomunicații prin care cadrele medicale își pot oferi expertiza în termeni de consultație, tratamente, dar și monitorizare a pacienților aflați la distanță. Este importantă, însă, precizarea că standardele asistenței medicale, stabilirea corectă a unui diagnostic, monitorizarea eficientă nu vor fi compromise, după cum nici calitatea serviciilor furnizate nu trebuie să fie în pericol.
Telemedicina, e-sănătatea, competențele digitale, alfabetizarea digitală în legătură cu tehnologiile informatice sunt piloni importanți în procesul de inovare în domeniul asistenței medicale, dar și al revalidării, în sensul în care pacientul are tot timpul cu sine propriul dosar clinic și beneficiază de asistență medicală cât mai personalizată, inclusiv prin colaborări transfrontaliere.
Utilizarea serviciilor de telemedicină se realizează rapid și ușor prin prisma faptului că o multitudine de cabinete din țara noastră au activat aceste servicii, în această perioadă critică. Pacienții pot lua legătura cu un specialist prin intermediul apelurilor audio, al mesajelor scrise sau apelurilor video, astfel încât dialogul medic-pacient să faciliteze un diagnostic aflat sub semnul corectitudinii.
Aria fenomenului de telemedicină este complexă și interesantă, se poate extinde la servicii medicale precum: teleconsultația, teleexpertiza, teleasistenţa, teleradiologia, telepatologia, telemonitorizarea.
Printre beneficiile și avantajele pe care le aduce această formă de concretizare și furnizare a serviciilor din spectrul medical, se regăsesc:
¨ Limitarea deplasărilor și a interacțiunilor umane, astfel rezultă, pe cale de consecință, scăderea răspândirii virusului SARS-CoV-2;
¨ Posibilitatea de îmbunătățire a calității vieții cetățenilor cu boli cronice sau a persoanelor în vârstă;
¨ Creșterea accesibilității cetățenilor la evaluări de finețe și tratamente specializate în zone unde comunitatea se confruntă cu o lipsă acută de specialiști sau acolo unde pacienții întâmpină dificultății în accesarea serviciilor medicale de orice tip;
¨ Reducerea semnificativă a timpului de așteptare – consultațiile online se realizează prin programare în prealabil;
¨ Posibilitatea de a primi informații din partea unor specialiști din toate orașele din România, dar și din străinătate;
¨ Facilitarea și scăderea timpului de diagnosticare a unui pacient, în cazul afecțiunilor în care deplasarea la cabinetul medical nu este obligatorie.
În același timp, telemedicina implică și anumite riscuri sau dezavantaje:
¨ Lipsa unui control medical fizic, realizat printr-o interacțiune directă, poate reprezenta un impediment în stabilirea unui diagnostic medical cert;
¨ Nevoia de consolidare a încrederii pacienților pentru a folosi telemedicina. Mulți dintre aceștia sunt reticenți la rezultatele pe care le poate oferi;
¨ Conexiune la internet inexistentă/slabă sau lipsa competențelor de utilizare a tehnologiei, în anumite cazuri;
¨ Telemedicina este greu accesibilă persoanelor în vârstă, cu posibilități financiare limitate sau care nu au cunoștințe tehnice.
Controversele multiple care au generat nemulțumiri în rândul medicilor, dar și al pacienților, lipsa dotărilor și reformelor necesare în domeniul medical, sector afectat profund de contextul epidemiologic actual, s-au atenuat parțial prin valorificarea demersurilor de telemedicină. Este adevărat că acest tip de medicină nu poate înlocui o examinare medicală clasică, în care specialistul evaluează complex pacientul, cu toate implicațiile ce țin de aceste interacțiuni directe dintre medic și pacient, implicit aspectele de ordin afectiv, psihologic, dar putem vorbi de oportunități, de abordări de etapă, de o consultație preliminară și o variantă eficientă în anumite situații. Opiniile și comentariile recente subliniază că, în acest context, telemedicina aduce multiple beneficii atât prin raportare la pacienți, cât și la profesioniștii din domeniul sănătății, limitând răspândirea virusului.
În contextul epidemiologic grav cu care ne confruntăm, telemedicina reprezintă o variantă viabilă și utilă pe care societatea românească, diversele comunități o pot explora și valorifica. Este cunoscut faptul că medicii și personalul medical se supun celui mai mare risc de infectare cu noul virus, astfel telemedicina reprezintă metoda eficientă care diminuează acest risc, prin reducerea la minimum a interacțiunilor directe, față în față. În măsura în care practica medicală realizată în acești parametri ne va demonstra că este eficientă, aspect dublat de accesul pacienților la opinii medicale de calitate, ale unor profesioniști recunoscuți, mai ales în cazuri dificile, atipice, neclare, acest fenomen ar putea schimba radical paradigma medicală.
Sunt importante opiniile specialiștilor, în acest sens medicul și co-fondatorul organizației FreshBlood HealthTech, partener cu European Innovation and Research Institute, Ion Gheorghe Petrovai oferă o concluzie avizată asupra acestui fenomen: „Telemedicina nu este un scop în sine, ci o unealtă și, ca orice unealtă, trebuie să aibă locul ei în trusa de unelte pe care medicul și pacientul le au la îndemână. O unealtă la fel ca medicamentul, ca bisturiul, ca tomograful, ca analizele, ca spitalul. Toate au fost construite de-a lungul timpului și au început să fie folosite în momentul în care nevoia a depășit frica sau inconveniența.”
