Premium
Toate ţările dezvoltate ar trebui să acorde o importanţă sporită politicilor pentru tineret, precum şi celor privind dezvoltării domeniului sportiv. Fie că sunt sau nu corelate la nivel guvernamental, aceste două domenii reprezintă factori importanţi ai prezentului şi viitorului societăţii. Tinerii reprezintă garanţia viitorului şi sunt una dintre cele mai importante categorii sociale ale unui stat, în vreme ce sportul de performanţă este cel mai vizibil ambasador ale succeselor naţionale. În acelaşi timp, sportul de agrement prezintă numeroase beneficii în practicare sa, atât la nivel individual, cât şi colectiv.
În acest sens, este important ca politicile dedicate segmentului de tineret şi sport să fie productive, pragmatice şi concrete, iar puterea legislativă să lucreze în strânsă legătură cu cea executivă în ceea ce privește elaborarea şi punerea în practică a acestora.
Deși toate guvernările de până acum au susținut că acordă o importanță sporită politicilor sectoriale destinate acestor două domenii fundamentale pentru sănătatea societății noastre, aproape niciodată afirmațiile nu și-au găsit o proiecție în fapte sau acțiuni concrete. Ca și argument în acest sens stă mărturie multitudinea de forme sub care a existat, de-a lungul timpului, compartimentul guvernamental de resort. Ministerul Tineretului și Sportului a fost aproape întotdeauna prima instituție scoasă pe masa negocierilor politice în vederea alcătuirii guvernelor și totodată prima care suferea modificări de ordin existențial atunci când numărul de portofolii în Guvern o cerea.
Ca o consecință a celor expuse mai sus, și alocarea bugetară aferentă MTS a avut mult de suferit, transformând această structură în una aproape subfinanțată, având în vedere necesitățile sale. Cu toate că deține unul dintre cele mai bogate patrimonii și, implicit, ar avea nevoie de o finanțare pe măsură, înalții guvernanți furnizează un buget aproape auster acestui minister care trebuie să asigure pe de-o parte, finanțarea federațiilor sportive naționale și buna funcționare a complexurilor sportive naționale iar pe de altă parte, întreținerea taberelor naționale și studențești, precum și finanțarea concursuri naționale de proiecte ori derularea programelor și activităților internaționale. Toate acestea cu o alocare bugetară, de exemplu pe 2015, de numai 441,6 milioane de lei.
Având în vedere prezenta stare de fapt și luând în serios rolul național prioritar al Tineretului și Sportului consider că un prim pas firesc pentru normalizarea situației guernamentale a acestei instituții este dublarea alocării bugetare în proiectul de buget pentru 2016. Această măsură ar aduce Ministerului suma de 883,2 milioane de lei, ceea ce ar reprezenta o cotă financiară mai apropiată de realitate și de necesități.
O altă anomalie prezentă la acest minister este situația în care se regăsește compartimentul dedicat relațiilor internaționale. MTS este singurul minister european (iar aici nu mă refer doar la țările membre UE) care nu are o direcție dedicată afacerilor externe, ci un simplu serviciu (cea mai precară metodă de organizare a activităților posibilă într-o organigramă) care se ocupă de nu mai puțin de trei domenii deloc tangențiale: relații internaționale, relația cu parlamentul și marketing. Astfel, țnând cont de poziția țării noastre în planul politic european, precum și de faptul că în 2019 România va deține președinția Consiliului Uniunii Europene, se impune reorganizarea de urgență a acestui compartiment într-o direcție, chiar direcție generală, subordonată direct Ministrului, care să cuprindă un birou dedicat afacerilor europene.
Acestea sunt doar două propuneri de ordin tehnic menite să readucă Minsterului Tineretului și Sportului dimensiunea guvernamentală necesară bunei administrări ale celor două domenii pe care le reprezintă.
Tineretul și Sportul sunt unele dintre cele mai importante motoare guvernamentale naționale însă, pentru a funcționa, au nevoie de combustibil – prin care putem înțelege suma soluțiilor pentru necesitățile, sau mai bine zis, lipsurile prezente astăzi în ograda păstorită de către Gabriela Szabo. Vorbele goale și bunele – intenții declarative din partea unor guvernanți care sacrifică orice strategie pe termen mediu sau lung pentru a lua ochii electoratului sunt nu numai insuficiente, ci și maligne pentru ele și, implicit, pentru prezentul și viitorul societății în care trăim.
