Trei metode de făcut bani în regimul Băsescu

1. Șantajul prin DIICOT - Oamenilor de afaceri li se deschideau dosare de către DIICOT apoi erau șantajați ca în schimbul libertății să plătească bani sau să cedeze afaceri. Banii și afacerile ajungeau la conducerea DIICOT și la interpuși și apropiați ai regimului
2. Despăgubirea prin ANRP - oamenii regimului preluau drepturi litigioase de la proprietarii de drept ai unor terenuri după care ANRP le supraevalua de cîteva ori (sau chiar zeci de ori) și respectivii erau despăgubiți de la bugetul de stat. Mai departe se împărțeau banii. Cei care erau despăgubiți de cele mai multe ori erau oameni de afaceri din anturajul oamenilor politici și care erau folosiți de aceștia drept paravan. Erau vizate terenurile care nu puteau fi retrocedate. Un teren pentru care se primea 10 milioane de euro de la bugetul de stat nu valora mai mult de 100 de mii pe piața liberă. Astfel, se cîștiga de zeci de ori mai mult decît dacă terenurile ar fi fost retrocedate în natură și apoi vîndute pe piața liberă. Nu era în fond retrocedare. Era furt în numele retrocedării. În fapt politicienii și anturajul lor îi taxau pe români cu miliarde de euro (se vorbește de cca 5 miliarde de euro)
3. Șpagă pentru urgentarea plăților - companiile naționale sau private plăteau ”comision” de 10% pentru a primi banii datorați de ministere mai repede. Ordinea în care furnizorii erau plătiți de ministerul-client era decisă în funcție de șpăgile pe care aceștia le plăteau miniștrilor, secretarilor de stat, consilierilor miniștrilor șamd.

Afacerile erau făcute de oameni din eșalonul doi (cîteodată și din primul eșalon), de interpuși sau valeți iar liderii politici de prim rang își primeau partea în campania electorală în schimbul protecției, transmiterii de informații de la servicii și numirii în funcții cheie a unor procurori din rețelele mafiote sau care să închidă ochii cînd trebuie.