Premium
În ultimii ani, practic, nu a existat moment în care să fie anunțată o creștere economică și opoziția să nu spună că este un lucru rău. De la amenințări cu criza financiară iminentă până la contestări ale modului în care sunt calculați indicatorii, s-au încercat toate metodele de comunicare.
Nici atunci când cineva a beneficiat de creșterea economică opoziția nu a fost mulțumită. Dacă au beneficiat categoriile defavorizate prin creșterea salariului minim, atunci a fost rău. Dacă au beneficiat bugetarii prin creșterea salariilor a fost iară rău. Evident, este rolul opoziției să critice cheltuielile excesive ale puterii. Dar chiar nici un angajat din sistemul de stat să nu fi meritat măcar o parte din mărirea primită?
Chiar și când este vorba de funcționare a pieței libere tot rău poate să fie. Atunci când patronii au început să nu mai găsească forță de muncă dispusă să lucreze pe salariul minim, opoziția de dreapta a decis că de vină sunt leneșii care stau pe venitul minim garantat. Există cifre care arată clar că, și dacă acest efect cauzal ar exista, impactul său în economie nu poate fi decât neglijabil. Totuși, cu hărnicie, atât PNL cât și USR au votat o lege condiționând venitul minim garantat de acceptarea oricărei oferte de muncă.
Trist și amuzant este faptul că asemenea declarații nu reflectă modul în care actuala opoziție este de așteptat să guverneze. Partidul Național Liberal are un stil de guvernare destul de standard, îmbinând în proporții variabile supunerea la constrângeri macroeconomice, adeseori în formule calculate de către FMI sau Comisia Europeană, cu măsuri electorale menite să atragă voturi. La MRI - fapt mai puțin cunoscut - mulți dintre tehnocrați și-au nuanțat libertarianismele odată ajunși la guvernare sub dl Cioloș și au aplicat politici mai de centru, unii ar spune chiar de centru stânga. Doar USR este aici o necunoscută, deși nu văd de ce ar face excepție.
Astfel, opoziția combină ce este mai rău din ambele lumi. Cedând în fața puseurilor pro-business din partid își păcălește (poate fără să își dea seama) proprii membri dar nici nu primește pentru asta vreun bonus de voturi deoarece este blocată într-un discurs care pare insensibil la nevoile oricărui român care nu are deja succes.
Dacă România intră în criză până în 2020, opoziția se poate considera profetică (deși data apocalipsei economice a tot fost prorogată până acum). Dar dacă nu, atunci opoziția va fi lipsită de orice legitimitate economică în față majorități alegătorilor și va putea candida bazându-se doar pe anticorupție și greșelile PSD.
Notă de final: în timp ce termin acest articol, PSD este în plină ofensivă parlamentară. Nu fac asta de obicei dar am stat puțin și m-am întrebat: oare acum este momentul cel mai bun să critic? Oare nu intervin, fără să îmi propun, într-o luptă politică în care PSD este de fapt cel în offside? Dar dacă PSD ajunge să ne facă agenda, atunci deja am pierdut o bătălie. Azi e zi de criticat opoziția – critic, opoziția. Mâine dacă lucrurile se mai clarifică, ne ocupăm și de PSD.
