UDMR, la un pas de desființare

Interviul a fost postat imediat pe site-ul UDMR, așadar iată-mă ”extremist” oficial pe pagina acestei organizații. Ca să nu rămân dator, nu atât în nume personal, cât de dragul principiilor a căror apărare a devenit mai nou caz de extremism, îi întorc lui Hunor favoarea, cu diferența că eu am și argumente: susținerea autonomiei teritoriale, adică crearea unei enclave etnice în România, clasează UDMR ca organizație extremistă. Pe de altă parte, nu văd cum apărarea Constituției României ar putea fi un act extremist, iar proiectele mele de legi sau atitudinile mele publice nu vizează altceva și nu s-au abătut niciodată de la simpla dorință de a respecta statul național unitar român, așa cum este el definit în Legea fundamentală. Probabil însă că UDMR este deranjat de faptul că mai există voci publice în România care nu s-au înmuiat la retorica sa tribalo-europeană, care constă, pe scurt, în a dezbina și izola în numele unității europene. Ceea ce face UDMR se poate numi și război în numele păcii sau discriminare în numele toleranței. Pentru că ce altceva este agresiunea permanentă a UDMR la adresa statului național unitar român, dublată de cocoșarea majorității sub pretextul dreptului minorității? UDMR-ului nu îi ajunge ca drepturile minorității maghiare să fie egale cu cele ale majorității, el vrea ca minoritatea să fie superioară și să supună majoritatea, să-i dicteze în ce limbă să vorbească, ce steaguri să arboreze, cum să își împartă țara și cum să-și modifice Constituția.

Îl avertizez pe Kelemen Hunor să se oprească înainte de acest pas fatal al asumării unui proiect de lege de desființare efectivă a României. După, nu va mai fi cale de întoarcere...

Și mai perversă este falsificarea conceptelor. Apărarea României Unite a devenit în discursul public al UDMR extremism, în timp ce atacul la statul român din interior ar reprezenta sentimente europene progresiste. De când a devenit progresistă enclavizarea etnică și tribalizarea, izolarea oamenilor de etnii diferite și trasarea de granițe între comunități, alungarea elevilor români din școlile maghiare și cultul public al unor criminali de război maghiari? Tot ceea ce face UDMR incită la conflict etnic. Ultima piesă în angrenaj este inițiativa reprezentanților acestei organizații ca la Târgu Mureș o stradă să poarte numele lui Kossuth. Câtă vreme Kossuth a fost un inamic al națiunii române din Transilvania pe care a vrut-o ștearsă de pe fața pământului, iar istoria nu poate fi schimbată nici măcar de UDMR, folosirea sa ca nume de stradă în România este un afront adus memoriei acestui popor. Este totuna cu a celebra la Budapesta invadatorii sovietici din 1956, pentru că faptele lui Kossuth față de români nu sunt cu nimic mai prejos de cele ale sovieticilor la ocuparea Ungariei. Acesta este modelul de bună conviețuire pe care îl promovează ”europenii” și ”moderații” de la UDMR? Și atunci unde se situează extremismul? Kelemen Hunor este foarte sigur pe sine că poate întinde coarda oricât pentru că nu va primi replică, iar societatea românească va suporta la nesfârșit agresiunea politicii iredentiste maghiare. Nu cred că și-a făcut bine calculele. Opinca românească rabdă multe, dar, când se depășește limita, reacționează pe măsură și calcă pe capul șarpelui. De aceea cred că există șanse reale ca, în viitorul nu foarte îndepărtat, UDMR să fie scos în afara legii. Eu voi propune acest lucru printr-un proiect de lege. Societatea românească va face restul. Nu mă aștept de la clasa politică să înțeleagă sau să accepte pericolul UDMR. Dar românii o vor face, cu siguranță, în momentul în care aceasta formațiune extremistă va depăși și ultima limită prin proiectul unei autonomii teritoriale pe criterii etnice. Și nu mai e mult până atunci. Îl avertizez pe Kelemen Hunor să se oprească înainte de acest pas fatal al asumării unui proiect de lege de desființare efectivă a României. După, nu va mai fi cale de întoarcere...

COMENTARIUL ESTE ASUMAT DE AUTOR

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!