Premium
Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, afirmă că dorește să încheie o serie de acorduri pe tema deportării cu țări care nu fac parte din UE, ca să poată bloca ascensiunea extremei-drepte
Grupul partidelor politice care o sprijină pe Ursula von der Leyen pentru un al doilea mandat într-una dintre cele mai puternice funcții de la Bruxelles, respectiv, cea de șef al Comisiei Europene, intenționează să pledeze pentru continuarea reformelor pe tema migrației, similare cu politica Regatului Unit legată de Rwanda, dorind ca astfel să blocheze ascensiunea extremei drepte, relatează The Guardian preluat de Rador Radio România.
Vezi și: Ceri azil în Marea Britanie, te poți trezi în Rwanda - Parlamentul britanic a aprobat controversata lege privind deportarea migranților
În proiectul final legat de programul său înaintea alegerilor pentru Parlamentul European din luna iunie, Partidul Popular European (PPE), un grup format din partide de centru-dreapta și conservatoare, afirmă că dorește o serie de acorduri cu țări din afara UE, intenționând ca astfel să-i poată deporta pe migranții ilegali în vederea procesării ulterioare a cererilor lor de azil într-o țară terță “sigură”.
Proiectul, care prevede schimbarea fundamentală a legii europene pe tema azilului, va fi discutat miercuri, la Congresul anual al PPE de la București.
Dar înăsprirea politicii pe tema migrației ar putea spori tensiunile din parlament și ar crea niște riscuri politice externe pentru Von der Leyen, care trebuie să reprezinte interesele întregului bloc și nu doar pe cele ale unui singur grup din parlament, unde PPE e grupul cel mai mare.
Joi, în cadrul unui vot desfășurat în România, ea va fi desemnată drept candidat oficial din partea PPE la președinția Comisiei Europene, asta însemnând că grupul o va sprijini pentru un al doilea mandat în funcție.
Un apropiat al politicienilor de la Bruxelles a declarat că socialiștii „se vor înfuria din această cauză”, el făcând astfel referire la socialiști, dar și la democrați, cel de-al doilea mare grup de votanți din Parlamentul European.
„Totuși, asta reprezintă o nouă ‚acadea’ din partea PPE, menită să atragă votul extremei drepte. Dar n-o să meargă. Întreaga strategie promovată de PPE în ultimii ani nu făcut decât să mărească extrema-dreaptă. Așadar, dacă ei știu că n-o să meargă, atunci de ce repetă cu încăpățânare aceleași tactici de fiecare dată?”, a exclamat Sophie in ‘t Veld, o europarlamentară olandeză, totodată fruntașă a grupului liberal Renew din comisia parlamentară pentru drepturi civile, justiție și afaceri interne.
PPE reprezintă partidele de centru-dreapta din Europa, respectiv, partidele de guvernământ din Grecia, Polonia, Irlanda, Letonia, Croația, Lituania, Suedia, România, Finlanda și Luxemburg.
„Dorim să impunem conceptul unor țări terțe sigure. Orice persoană care depune cerere de azil în UE poate fi transferată într-o țară terță sigură și poate urmări procesul cererii sale de azil de acolo”, se arată în programul UE.
Dar, dorind parcă să se delimiteze de controversata politică a Regatului Unit pe tema Rwanndei, programul subliniază că „criteriile vizând desemnarea țărilor sigure vor fi în conformitate cu obligațiile asumate în cadrul Convenției pe tema Refugiaților de la Geneva și cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului”.
În document se mai spune că niciuna din convenții “nu prevede dreptul la liberă alegere a țării protectoare”.
Dezvoltând în continuare subiectul, documentul mai precizează că, „în urma implementării conceptului țării terțe, se propune ca, ulterior, UE să primească un anume număr de persoane în căutare de protecție prin cote anuale umanitare ale persoanelor vulnerabile”.
Publicarea programului și lansarea campaniei PPE ar putea însemna pentru Von der Leyen începtul unei perioade mai complicate.
„Nu cred că va întâmpina nicio dificultate din partea statelor membre, dar votul din cadrul alegerilor parlamentare înseamnă cu totul altceva”, afirmă un diplomat.
Deși au rămas puține lucruri de discutat în privința legislației, hârtoapele de pe drum până în iunie amintesc de împrejurările venirii la putere a lui Von der Leyen în 2019, ea devenind atunci candidată în urma unui compromis de ultim minut, când, cu cinci ani în urmă, a fost votată cu o infimă majoritate.
