Subscription modal logo Premium

Abonează-te pentru experiența stiripesurse.ro Premium!

  • cea mai rapidă sursă de informații și știri
  • experiența premium fără reclame sau întreruperi
  • în fiecare zi,cele mai noi știri, exclusivități și breaking news
DESCARCĂ APLICAȚIA: iTunes app Android app on Google Play
NOU! Citește stiripesurse.ro
 

Ultimul interviu oferit de Regele Mihai, în timpul vieții: detalii necunoscute din viața regelui

Agerpres
regele mihai

Regele Mihai I a acordat un interviu celor de la TVR, cu scurt timp înainte de a muri. Regele rememorează amintiri din tinerețe, dar și din perioada războiului.

Citește și: SONDAJ CURS - Klaus Iohannis defilează, Dăncilă se menține. Dan Barna gâfâie după ancheta Rise Project

-Sire, sunteți suveranul României dar ați fost și Comandantul Suprem al armatei. Sire cât sunteți de legat de valorile ostășești, de valorile armatei? Vă simțiți militar?

-Niciodată nu am pierdut acest sentiment.

Fiindcă poate a fost un avantaj sau nu, e greu de știut acuma. Dar când Tatăl meu m-a pus în Poarta militară din Mănăstirea Dealului, acolo unde mă rog, nu am învățat mare lucru, fiindcă acolo era mai mult școală-școală.

Asta a venit ceva mai târziu fiindcă mai aveam un avantaj în acest lucru. Batalionul nostru de Gardă, cum se chema pe vremea aceea era de fapt un Batalion de Apărare.

Era strict militar. Cu comandant Maior sau Locotenent-colonel, cu toți ceilalți ofițeri, cum era armata la noi.

Și atunci am putut să profit, tot împins de către Tatăl meu, pentru asta îi sunt recunoscător, am învățat o grămadă de lucruri militare.

Chiar de la o vârstă destul de... fragedă, fragedă nu pot să spun, ăsta nu e cuvântul cum trebuie, și de la 14-15 ani, în orice caz am învățat foarte multe. Am trecut prin diferite grade de la soldat până la sublocotenent, până în 1940 când tatăl meu a plecat.

Așa că această instrucție care se făcea cu Batalionul Gardă, sus pe Bucegi, am învățat o grămadă de lucruri despre ce înseamnă să fii militar, fără nici un fel de ocoluri.

Strict.

Îmi aduc aminte chiar, la un moment dat eram pe platoul Bucegilor cu restul Batalionului de Gardă, cu Comandantul respectiv, trebuia să facem o înaintare pe un fel de deal și în spate era o companie de mitraliere de la Vânătorii de Munte.

Ori nu te plimbi acolo, că să mergi undeva cu mitralierele în spate care trăgeau cu muniție de război. Așa se făcea.

Trebuia să te târăști pe burtă, nu este frumos cuvântul dacă vrei, dar asta e cum se făcea instrucția la noi. Nu mi-a făcut nimeni o instrucție specială, absolut deloc.

Așa că sunt anumite lucruri de felul ăsta care mi-au rămas foarte adânc întipărite și am rămas, pe lângă toate celelalte, am rămas în fond militar. Așa mă simt.

Nu mai vreau să explic altceva.

 

-Sire, fără îndoială că întreaga armată română era legată instituțional și sufletește de Majestatea Voastră. Ca dovadă și actul de la 23 august în care întreaga armată română a urmat ordinele comandantului, ale Regelui său.

Cum ati apreciat Sire prestația ostașilor români pe parcursul întregului Război Mondial?

-Greu de spus fiindcă eu nu am vrut să merg pe front fiindcă nu aveam ce căuta acolo în Rusia… unde am fost. Dar, la insistențele lui Antonescu bineînțeles nu puteam să rămân la Sinaia, cu trupele noastre care se luptau acolo.

Și atunci am plecat pe Front, la început în Crimeea. Și acolo am întâlnit toate trupele noastre, și în alte două orașe mari în Rusia chiar, ca să văd la fața locului cum decurg lucrurile în timp de război cu armata.

Situația era neplăcută, ce să spun, și asta a rămas foarte foarte tare întipărită în mintea mea si în sufletul meu.

Din câte am putut să știu, fiindcă nu am avut ocazia să merg la multe Unități, nu vorbesc de Comandanți, că acolo totul era minunat, dar eu am vorbit cu ,,copiii ăia” și Comandanți puțin mai mici, fie că veneau ei în permisie la București, fie că mă duceam eu, cum a trebuit să mă duc.

Din păcâte acolo unde nu aveam ce căuta, am putut să vorbesc cu mulți dintre Comandanții aceștia, de la locotenent la căpitan și maior, așa aveam o idee foarte bună despre ce se întâmpla.

Aș putea să spun dinainte, că am simțit, fiindcă astea nu sunt lucruri care se vorbeau pe vremea aceea, se simțea foarte bine o jenă neplăcută, ce căutăm noi acolo în Rusia și până nu știu unde unde am ajuns noi. Dar spiritul de disciplină al armatei noastre, trebuie să spun că a fost ceva cu totul extraordinar.

Fiindcă disciplină-i disciplină!

Când te vezi în fața gloanțelor care îți vin, nu e același lucru. Și cum să spun, aveam o tragere de inimă și mai multă pentru Armata noastră Română.

Când executau ordine, lucruri pe care nu le simțeau ca fiind bune totdeauna... Asta m-a impresionat foarte mult, din antrenamentul lor, executarea ordinelor, pentru că ordinul se execută și punct.

 

-Sire, între 1938 și 1939, nu am informația foarte exactă ați făcut o vizită la uzinele I.A.R. Brașov unde Vi s-a prezentat avionul românesc de vânătoare I.A.R. 80.Care a fost implicația Casei Regale în apariția acestui avion?

 

-De fapt, noi nu am avut mare lucru de-a face cu fabrica I.A.R. fiindcă asta era în timpul războiului iar Antonescu le făcea pe toate.

 

Eu aveam și atunci această pasiune pentru aviație. Vizita în fabrică de la Brașov? Imi băgam, dacă pot să spun așa nasul în toate lucrurile astea că să văd și eu. Unul din avioanele noastre, I.A.R. 80, și în paranteză ca să spun ajunsesem la un punct cu pilotajul meu cu experiența mea mi s-a spus de către instructor, eram gata să zbor și eu pe Me 109.

Singur.

Pe urmă s-au încurcat treburile politic și pe urmă știm ce s-a întâmplat, în fine. Pasiunea mea a devenit a doua natură a mea, și mi-a servit foarte bine mai târziu când m-am dus în America să văd fel de fel de lucruri pe care nu le știam foarte bine.

La un moment dat au venit americanii, după ce s-a terminat 23 august, au venit la București o grămadă de avioane și unul dintre piloți, are un nume obișnuit, Smith, în fine, Smith sunt nu știu câți, era căpitan și el zbura cu un bombardier.

Și atunci el m-a rugat dacă vreau să fac un tur cu el. M-a luat cu el si m-a pus în locul din dreapta și m-a lăsat să zbor avionul. Asta a fost începutul.

Dar mi-a servit, pentru că la urmă, când m-am dus în America, de la New York la Washington pilotul s-a sculat și a plecat și m-a pus pe mine în locul lui. Cu Bombardierul B17, ăsta care ne bombarda pe noi.

Și m-a pus pe mine să zbor fără să fi pus mâna niciodată pe el. Avea încredere probabil, nu știu de unde a aflat. Cu piloții nu e mare secret ori faci ori nu știi și mai bine găsești altceva de făcut.

-Totuși, revin la avionul I.A.R. 80 ce vi s-a povestiți despre el, mai țineți minte?

-Mare lucru nu, dar fiindcă am văzut un Messerschmitt acolo și atunci mi-am dat seama, fiindcă am vorbit și cu ingineri, care erau oameni care aveau mare experiență cu astfel de avioane, spuneau că I.A.R.80 are încorporate în el foarte multe lucruri noi. Atâta știu eu.

Eu nu am zburat nici pe unul nici pe celălalt, dar stăteam înăuntru și mă uitam ce e acolo.

-Dar era să zburați totuși pe un Messerschmitt 109 G.

-Eram pe punctul, că aveam destule ore de zbor că să pot să-l iau acolo fără instructor. Așa mi-a spus instructorul meu. M-am așezat acolo și m-ia arătat tot ce e de făcut. Era mai complicat fiindcă aveau răcire cu apă motoarele astea, asta era singura complicație tehnică, sunt mici detalii astea.

-Dar știți că Messerschmitt-ul ‘’fura’’ la decolare, un pic stânga.

-Asta, cine e pilot o să înțeleagă ce înseamnă asta, fiindcă orice avion cât de mic, cât de mare, când pui gazele la decolare fură, fură vorba vine, trage într-o parte și asta depinde de rotația motorului.

Am zburat o dată un avion englez la Geneva și odată a furat terenul și mi-am dat seama că motorul ăsta englezesc întoarce invers, în loc să te fure în stânga te fură în dreapta.

Și repede trebuie să te gândești ce se întâmplă acolo. Era un lucru interesant pentru că un avion englez nu zburasem niciodată înainte.

-Referitor la IAR 80 și la primul pilot care l-a zburat prima oară, Pufi Popescu, l-ați cunoscut? (Nota 16 În 1939, I.A.R. 80 face zborul inaugural,  căpitanul Dumitru "Pufi" Popescu fiind cel care a zburat pentru prima dată legendarul IAR 80).

-Probabil că asta e mai mult că sigur, dar când l-am întâlnit nu îmi aduc aminte exact.

 

-Smaranda Brăescu celebra aviatoare care la un moment dat în timpul războiului s-a strecurat într-un bombardier ocupând locul mitraliorului fără că să pilotul sa știe, ați cunoscut o?

-Am cunoscut-o dar nu cu atâta precizie ca să spun, așa știam de ea. Zbura foarte des. Făcea fel de fel de mitinguri în străinătate și zbura și la noi. Că a zburat și avioane militare asta am auzit dar de incidentul acesta nu auzisem până acuma.

 

ACTIVEAZĂ NOTIFICĂRILE

Fii la curent cu cele mai noi stiri.

Urmărește stiripesurse.ro pe Facebook

×
NEWSLETTER

Nu uitaţi să daţi "Like". În felul acesta nu veţi rata cele mai importante ştiri.