Unii avocați citesc altfel Decizia CEDO în cazul Kovesi: SOLUȚIA e dată pe o ipoteză formulată chiar de fosta șefă a DNA

Doi avocați susțin că decizia CEDO în favoarea Laurei Codruța Kovesi este bazată chiar pe o ipoteză avansată de fosta șefă a DNA. Laura Codruța Kovesi a reclamat la CEDO că i s-a refuzat accesul la o instanţă pentru a-şi apăra drepturile în legătură cu demiterea din funcţia de procuror-şef al DNA. De asemenea, ea a reclamat şi lipsa unui control judiciar pentru ceea ce a considerat ca fiind o revocare nedreaptă, conform Mediafax.

Citește și: PROTEST Presa din Timișoara, scrisoare DESCHISĂ către Iohannis și Orban și către Parlament privind JIGNIRLE aduse de primarul Nicolae Robu jurnaliștilor

Ce spun avocații:

„Curtea a respins obiecţia Guvernului României cu privire la neepuizarea de către doamna Kovesi a căilor de atac interne şi a concluzionat că Statul a afectat esenţa dreptului de acces al doamnei Kovesi la o instanţă din cauza limitelor specifice pentru o revizuire a cauzei ei, astfel cum au fost expuse în hotărârea Curţii Constituţionale. În consecinţă, a existat o încălcare a dreptului doamnei Kovesi de acces la o instanţă, astfel cum este garantat prin articolul 6 parag. 1 din Convenţie”, spun avocaţii consultaţi de MEDIAFAX.

În cazul în care Laura Codruța Kovesi s-ar fi adresat instanţelor de contencios din România şi acestea nu ar fi analizat fondul contestaţiei sale, invocând Decizia nr. 358/2018 a CCR, atunci s-ar putea spune că plângerea la CEDO ar fi fost întemeiată. Însă, acest lucru nu s-a întâmplat, deoarece fosta șefă a DNA nu a contestat deloc decretul preşedintelui Klaus Iohannis prin care a fost revocată.

„Prin urmare, întreaga decizie a Curţii Europene se bazează pe o ipoteză, creată chiar de doamna Kovesi prin plângerea sa adresată Curţii Europene. (paragraful 137 din Decizia Kovesi c. Romania, 5 mai 2020). Practic, a fost judecată de Curtea Europeană o împrejurare care nu a avut loc în realitate, o încălcare ipotetică a dreptului la un proces echitabil”, mai arată avocaţii.

Pentru a justifica decizia sa, CEDO a folosit raţionamentul CCR, concluzionând că – în cazul ipotetic în care Kovesi ar fi atacat în contencios administrativ decretul lui Iohannis – instanţele de contencios ar fi fost limitate în ceea ce priveşte analiza doar la aspectele de legalitate şi nu ar fi analizat şi temeinicia contestaţiei sale.

„Or, Curtea Constituţională - prin Decizia nr. 358/2018 – nu a analizat raportul dintre doamna Kovesi şi Preşedinte, ci a analizat raportul dintre Ministrul Justiţiei şi Preşedinte. Şi, analizând acest din urmă raport, a constatat că Ministrul Justiţiei nu poate contesta în contencios administrativ Decretul Preşedintelui sau refuzului emiterii acestuia decât sub aspectul legalităţii, deoarece între Ministrul Justiţiei şi Preşedinte există un raport constituţional, şi nu unul pur administrativ. Fiind astfel un raport constituţional, instanţele de contencios administrativ nu aveau competenţa de a interpreta şi de a aplica textul Constituţiei României. În schimb, raportul dintre doamna Kovesi şi Preşedinte ar fi fost unul administrativ, nu constituţional”.

De altfel, ministrul Justiţiei nici nu avea posibilitatea logică de a contesta aspectele ce ţin de temeinicie în faţa unei instanţe de contencios administrativ, deoarece acestea erau cuprinse în „Raportul privind activitatea managerială de la Direcţia Naţională Anticorupţie”, întocmit de el însuşi.

Cu toate acestea, CEDO a preluat raţionamentul CCR pentru raportul constituţional dintre ministrul Justiţiei – preşedinte şi a folosit acest raţionament şi pentru raportul ipotetic administrativ Kovesi - preşedinte.

„Spunem că este ipotetic, deoarece doamna Kovesi nu a contestat niciodată în faţa unei instanţe de contencios administrativ Decretul Preşedintelui prin care a fost revocată din funcţia de procuror-şef DNA, cu toate că avea această posibilitate. Dacă doamna Kovesi ar fi contestat Decretul Preşedintelui, dosarul nu s-ar fi judecat în baza raportului constituţional dintre Ministrul Justiţiei – Preşedinte, ci în baza Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 şi al raportului administrativ dintre doamna Kovesi – Preşedinte, care este evident diferit de raportul constituţional dintre Ministrul Justiţiei – Preşedinte (analizat prin Decizia nr. 358/2018 a CCR)”, arată specialiştii.

În concluzie, decizia CEDO cuprinde cel puţin trei greşeli majore:

- a declarat admisibilă cererea Laurei Codruța Kovesi, cu încălcarea art. 35 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului care arată că instanţa europeană nu poate fi sesizată decât după epuizarea căilor de recurs interne;

- a judecat o situaţie ipotetică, deoarece Laura Codruța Kovesi nu s-a adresat niciodată instanţelor de contencios administrativ din România şi nu a epuizat căile de recurs interne, cu toate că avea această posibilitate (astfel cum a observat şi Curtea Europeană – parag. 120 şi parag. 152);

- din grabă şi la sugestia Laurei Codruţa Kovesi (parag. 137), CEDO a preluat raţionamentul Curţii Constituţionale folosit pentru raportul constituţional dintre Ministrul Justiţiei – Preşedinte şi l-a aplicat raportului administrativ dintre Laura Codruța Kovesi – Preşedinte.

Decizia nu este definitivă.