Premium
Fărâmițarea dreptei poate duce PSD la guvernare și le poate oferi social-democraților prima șansă în bătălia pentru prezidențialele din 2019. Scenariile posibile ne arată că, indiferent de emoție, la finalul zilei, cine va fi pragmatic va putea să conducă pentru următorii ani România.
După alegerile locale din ce în ce mai mulți comentatori încep să vorbească cu pasiune despre experimentul USB. Majoritatea încearcă să impulsioneze acest curent și să îl susțină, încercând să transmită mesaje de genul „ei pot reforma clasa politică”. Toate bune și frumoase, USB transformat în USR poate aduna emoția multor oameni sătuli de vechea clasă politică. USB nu a fost votat doar de hipsteri. O analiză a datelor prezentate de institutele de sondaj ne arată clar că partidul lui Nicușor Dan a strâns voturi importante și din bazinul oamenilor cu vârsta între 35 și 65 ani cu venituri medii și studii superioare. USB a reușit să dea PNL-ului o lovitură în plin, mulți dintre votanții acestuia optând în aceste alegeri pentru noua forță politică.
Poți înțelege toate argumentele susținătorilor USB. Poți înțelege dezamăgirea electoratului față de PNL. Sunt motive justificate. La fel de bine, dacă ești rațional și rece poți constata că PSD va domina scena politică cu ajutorul involuntar venit din partea USB-ului. Ce va rămâne, însă, după alegerile din toamnă?
Am putea încerca dezvoltarea a trei scenarii. Înainte de toate, însă, trebuie să vedem ce forță ar putea deveni USR în aceste 4 luni? Pentru a deveni un partid puternic cu rețele la nivel local nu are timp. USB nu a strâns destui oameni pentru a avea liste complete de consilieri. Pentru a face filiale acum, pentru a se organiza la nivel de comună, putem spune că este imposibil. Ce poate face USR? Poate capta valul de emoție în orașele mari. Acolo unde există un electorat mai educat și care este orientat, din start, către un vot anti-PSD. În Ardeal, în Banat, în zonele tradițional de dreapta, USR poate avea un scor bun. Nu cred ca va putea repeta experimentul din București, dar un scor între 5 și 10% este perfect fezabil.
Revenind la scenariile posibile, am putea să vedem următoarele cazuri: fărâmițarea dreptei, câștigarea la pas a alegerilor de către PSD și o configurație care ar arăta cam așa:
1) USR 10%, PNL 25%, PSD (+UNPR) 40%, ALDE 6%, UDMR 5% , restul de procente PMP și alții.
Partidul care poate primi postul de premier este PSD. Acesta ar avea șansa cea mai mare, dacă ar face repede o alianță cu ALDE și UDMR. Ar fi prima opțiune a PSD-iștilor să lase în opoziție atât PNL cât și USB. ALDE ar avea rolul de căpușare a PNL, iar USR nu are vocația unui partid ca să poată rezista fără pierderi 4 ani de opoziție.
Iohannis nu are abilitatea unui mare jucător politic pentru a face și a desface alianțe, și, probabil, va dori să își păstreze cât mai mult poziția de neutralitate, iar în acest caz ar oferi postul de premier celui care va veni la consultări cu o alianță pregătita să voteze cabinetul în parlament. Cu atât mai mult cu cât, procedural PSD+ALDE pot să îl suspende până își pun prim-ministrul lor.
2) Pe aceeași configurație a votului, am putea avea o coaliție extrem de puternică și o opoziție extrem de șubredă. O coaliție PSD-PNL-ALDE ar fi o forță care ar putea face reforme profunde-regionalizarea, reforma Constituției, dar care ar rezista până în alegerile prezidențiale din 2019.
3) Am putea avea însă și o alianță electorală a dreptei. USB-PNL-PMP O alianță sub formula unei construcții de genul Uniunea Dreptei, în care s-ar regăsi toate partidele cu o reprezentare echitabilă, astfel încât să fie o construcție durabilă și care ar putea să se bată de la egal la egal cu PSD-ul. Desigur, sunt multe lucruri care despart liderii celor 3 partide, dar și pericolul unei guvernări de stânga este foarte puternic.
Toate aceste scenarii dar și altele, ar trebui să facă subiectul de analiză, în această vară, și să fie pe ordinea de zi a partidelor care sunt în opoziție cu PSD-ul.
Fărâmițarea dreptei (termenul de dreapta e din ce în ce mai impropriu, dar publicul s-a obișnuit cu acest termen ca să definească forțele anti-PSD) ar duce în continuare la perpetuarea unei guvernări a stângii.
Dreapta are o singură variantă câștigătoare-coagularea într-o alianță. Candidaturi separate înseamnă un imens cadou făcut PSD. Altfel, la finalul zilei, vom avea multă emoție, oameni care se vor bate cu pumnul în piept că nu au făcut compromisuri, votanți puri care vor spune că au votat cu „cel mai bun” și nu cu răul cel mai mic, dar... după toate aceste lucruri, PSD va forma guvernul, va avea posibilitatea să își mărească numărul de primari și de ce nu, va pleca cu prima șansă și în prezidențialele din 2019.
